Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru vijelie

VIJEL├ŹE, vijelii, s. f. V├ónt foarte puternic, adesea ├«nso╚Ťit de desc─ârc─âri electrice ╚Öi de precipita╚Ťii atmosferice; furtun─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ÔÖŽ Fig. Furie. ÔÇô Et. nec.
VIJEL├ŹE, vijelii, s. f. V├ónt foarte puternic, adesea ├«nso╚Ťit de desc─ârc─âri electrice ╚Öi de precipita╚Ťii atmosferice; furtun─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ÔÖŽ Fig. Furie. ÔÇô Et. nec.
VIJEL├ŹE, vijelii, s. f. V├«nt puternic, ├«nso╚Ťit de obicei de desc─ârc─âri electrice ╚Öi de precipita╚Ťii atmosferice. V. furtun─â, uragan. Te-au apucat vijelii ╚Öi te-au spulberat viscolele cu m─âz─âriche ale sf├ór╚Öiturilor de toamn─â. SADOVEANU, O. VI 50. Mergea gr─âbit... ├«ncotro ├«l m├«na vijelia. GALACTION, O. I 48. [Codrul] se zbucium─â, se-ndoaie, geme B─âtut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87. Cam pe la amiaz─â deodat─â s-a schimbat vremea cea frumoas─â ├«ntr-o vijelie cumplit─â, s─â r─âstoarne brazii la p─âm├«nt, nu alt─âceva. CREANG─é, A. 30. ÔŚŐ (├Än compara╚Ťii) C├«nd pornir─â ei, sosir─â ╚Öi cazacii ca o vijelie ╚Öi izbitura lor fu ca tr─âsnetul. SADOVEANU, O. VII 12. Intr─â pe u╚Ö─â ca o vijelie. HOGA╚ś, M. N. 44. Ei trec ca vijelia cu aripi f─âr─â num─âr, C─âci caii lor alearg─â al─âturea-nspuma╚Ťi. EMINESCU, O. I 97. ÔŚŐ Fig. Vijelii de patimi ├«╚Öi l─âsaser─â urmele. SADOVEANU, O. I 421. Mai bine chinul ├«ntr-a lumii vijelie Dec├«t via╚Ťa de p─âpu╚Ö─â, dec├«t via╚Ťa de chilie. EFTIMIU, ├Ä. 22. Mircea ├«nsu╚Öi m├«n─â-n lupt─â vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calc─â totul ├«n picioare. EMINESCU, O. I 148. ÔŚŐ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere. Dar v├«ntul crunt deodat─â, sufl├«nd cu vijelie, Schimb─â a m─ârii fa╚Ť─â ├«n mun╚Ťi ├«ngrozitori. ALECSANDRI, P. A. 71.
vijel├şe s. f., art. vijel├şa, g.-d. art. vijel├şei; pl. vijel├şi, art. vijel├şile
vijel├şe s. f., art. vijel├şa, g.-d. art. vijel├şei; pl. vijel├şi, art. vijel├şile
VIJEL├ŹE s. (MET.) v. furtun─â.
vijel├şe (-├şi), s. f. ÔÇô Uragan, furtun─â. ÔÇô Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la v├«j├«i ÔÇ×a urla v├«ntul s─âlbaticÔÇŁ poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *v├«jili. Leg─âtura cu sl. vijalica ÔÇ×furtun─âÔÇŁ (Cihac, II, 456) nu este posibil─â fonetice╚Öte; cu mag. zsivaj ÔÇ×tumultÔÇŁ (Scriban) este improbabil─â. Tiktin consider─â imposibil─â apropierea acestui cuv├«nt la r─âd─âcina v├«j; dar motivele lui nu s├«nt suficiente. ÔÇô Der. vijelios, adj. (furtunos, desl─ân╚Ťuit).
VIJEL├ŹE ~i f. V├ónt puternic, ├«nso╚Ťit de ploaie cu grindin─â ╚Öi desc─ârc─âri electrice sau de ninsoare; furtun─â; v├óntoas─â; v├óntoaic─â; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.
vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea ├«nsu╚Ö m├ón─â ÔÇÖn lupt─â vijelia ÔÇÖngrozitoare EM. [Tras din v├ój─â├Č].
vij─âl├şe (est), vijel├şe (vest) ╚Öi vijul├şe (Ban. Olt.) f. (Cp. cu litv. wesulys, vij─âlie, ╚Öi cu ung. zsivaj, tumult. Cp. ╚Öi cu juv─âla─şe, ╚Öi gil─âva─şe. P. sufix, cp. cu sf─âd─âlie). Uragan, mare furtun─â. Bombardament vij─âlios.
VIJELIE s. (MET.) furtun─â, vifor, (pop.) v├«ntoas─â, (reg.) v├«ntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) v├«nt─âraie, (├«nv.) bur─â, tempestate, tempest─â, (latinism ├«nv.) procel─â. (Afar─â s-a dezl─ân╚Ťuit ~.)[1] modificat─â
VIJEL├ŹE, M. (IO 24); Vij─âlie, Gh., munt., 1775, < subst.

Vijelie dex online | sinonim

Vijelie definitie

Intrare: vijelie
vijelie substantiv feminin
Intrare: Vijelie
Vijelie