vijelie definitie

2 intrări

12 definiții pentru vijelie

VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.
VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.
VIJELÍE, vijelii, s. f. Vînt puternic, însoțit de obicei de descărcări electrice și de precipitații atmosferice. V. furtună, uragan. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfârșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. Mergea grăbit... încotro îl mîna vijelia. GALACTION, O. I 48. [Codrul] se zbuciumă, se-ndoaie, geme Bătut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87. Cam pe la amiază deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pămînt, nu altăceva. CREANGĂ, A. 30. ◊ (În comparații) Cînd porniră ei, sosiră și cazacii ca o vijelie și izbitura lor fu ca trăsnetul. SADOVEANU, O. VII 12. Intră pe ușă ca o vijelie. HOGAȘ, M. N. 44. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. ◊ Fig. Vijelii de patimi își lăsaseră urmele. SADOVEANU, O. I 421. Mai bine chinul într-a lumii vijelie Decît viața de păpușă, decît viața de chilie. EFTIMIU, Î. 22. Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere. Dar vîntul crunt deodată, suflînd cu vijelie, Schimbă a mării față în munți îngrozitori. ALECSANDRI, P. A. 71.
vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile
vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile
VIJELÍE s. (MET.) v. furtună.
vijelíe (-íi), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit).
VIJELÍE ~i f. Vânt puternic, însoțit de ploaie cu grindină și descărcări electrice sau de ninsoare; furtună; vântoasă; vântoaică; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.
vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea însuș mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare EM. [Tras din vâjăì].
vijălíe (est), vijelíe (vest) și vijulíe (Ban. Olt.) f. (Cp. cu litv. wesulys, vijălie, și cu ung. zsivaj, tumult. Cp. și cu juvălaĭe, și gilăvaĭe. P. sufix, cp. cu sfădălie). Uragan, mare furtună. Bombardament vijălios.
VIJELIE s. (MET.) furtună, vifor, (pop.) vîntoasă, (reg.) vîntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vîntăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănțuit ~.)[1] modificată
VIJELÍE, M. (IO 24); Vijălie, Gh., munt., 1775, < subst.

vijelie dex

Intrare: vijelie
vijelie substantiv feminin
Intrare: Vijelie
Vijelie