Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru viitur─â

VIIT├ÜR─é, viituri, s. f. 1. Cre╚Ötere brusc─â a nivelului apei dintr-un r├óu (care poate duce la rev─ârsarea lui). 2. M├ól, bolovani, pietri╚Ö, crengi etc. aduse de apele curg─âtoare c├ónd se revars─â. [Pr.: vi-i-] ÔÇô Veni + suf. -tur─â.
VIIT├ÜR─é, viituri, s. f. 1. Cre╚Ötere brusc─â a nivelului apei dintr-un r├óu (care poate duce la rev─ârsarea lui). 2. M├ól, bolovani, pietri╚Ö, crengi etc. aduse de apele curg─âtoare c├ónd se revars─â. [Pr.: vi-i-] ÔÇô Veni + suf. -tur─â.
VIIT├ÜR─é viituri, s. f. 1. (Uneori determinat prin ┬źde ap─â┬╗) Cre╚Ötere brusc─â (de obicei de scurt─â durat─â) a debitului unui curs de ap─â, datorit─â unei ploi toren╚Ťiale sau topirii bru╚Öte a z─âpezilor ╚Öi a ghe╚Ťurilor; umflare a apelor curg─âtoare. (av├«nd drept consecin╚Ť─â rev─ârsarea acestora). V. inunda╚Ťie. Bolovani l─âsa╚Ťi ├«n loc ani ├«ntregi de viiturile cele mari ale prim─âverii. GALAN, Z. R. 43. La cea dint├ói straj─â a nop╚Ťii, s-a auzit ├«n Poiana Ursului fream─âtul gr─âbit al codrului, ca o viitur─â de ape mari. SADOVEANU, N. P. 66. La cea mai mic─â viitur─â de ape comunica╚Ťiile ├«ncetau. GHICA, S. XVII ÔÖŽ (Rar) ╚śerpuire ├«nceat─â a apei; und─â. [Mierlele] urm─âreau cu interes mi╚Öcarea apei la dolii. ├Än viiturile acestea line... h─âl─âduie╚Öte pe╚Ötele m─ârunt. SADOVEANU, V. E. 71. 2. M├«l, pietri╚Ö, bolovani etc. adu╚Öi de apele curg─âtoare c├«nd se revars─â. Viitur─â mult─â... acoperea o parte din gr─âdina p─ârin╚Ťilor. Butuci ├«ntregi ├«ncurcau locul ╚Öi apele furioase trecuser─â prin garduri ca prin piepteni.GALACTION, I 205.
viit├║r─â (vi-i-) s. f., g.-d. art. viit├║rii; pl. viit├║ri
viit├║r─â s. f., g.-d. art. viit├║rii; pl. viit├║ri
VIIT├ÜR─é ~i f. 1) Cre╚Ötere brusc─â a debitului unei ape curg─âtoare (dup─â o ploaie toren╚Ťial─â sau dup─â topirea unor z─âpezi abundente). 2) Depunere (de n─âmol, pietri╚Ö, crengi) care se formeaz─â dup─â o rev─ârsare de ap─â. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tur─â
viit├║r─â f., pl. ─ş. Vest. Timpu veniri─ş ├«n mare num─âr or─ş cantitate: viitura vacilor (P. P.). Ap─â venit─â mare ╚Öi r─âpede, und─â, ╚Öivo─ş, n─âbo─ş, povo─ş: dealur─ş sparte de viiturile ╚Öuvoa─şelor (Rom. Pit. 187). Aluviune, nomol depus de ap─â. ÔÇô ╚śi viitoare, pl. or─ş. V. venitur─â, v├«jo─ş, z─âpor.

Viitur─â dex online | sinonim

Viitur─â definitie

Intrare: viitur─â
viitur─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-i-tu-r─â