Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru viitorime

VIITOR├ŹME s. f. 1. (├Änv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, genera╚Ťiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] ÔÇô Viitor + suf. -ime.
VIITOR├ŹME s. f. 1. (├Änv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, genera╚Ťiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] ÔÇô Viitor + suf. -ime.
VIITOR├ŹME s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) 1. Viitor (1). Eminescu a f─âcut un salt ├«n viitorime. SADOVEANU, E. 83. Tu n-ai avut de g├«nd... s─â ar─â╚Ťi poe╚Ťilor din viitorime poteca cea bun─â. ODOBESCU, S. III 11. 2. (Cu sens colectiv) Oamenii din viitor, genera╚Ťia viitoare; urma╚Öii. Trebuie o pild─â pentru viitorime. NEGRUZZI, S I 232. Noi n-am ajuns ├«nc─â a╚Öa departe ca s─â putem trata cu nep─ârtinire istoria contemporan─â; aceasta este treaba viitorimii. KOG─éLNICEANU, S. A. 77. ÔÇô Form─â gramatical─â: (rar) pl. (1) viitorimi (SADOVEANU, E. 10).
viitor├şme (├«nv.) (vi-i-) s. f., g.-d. art. viitor├şmii
viitor├şme s. f., g.-d. art. viitor├şmii
VIITOR├ŹME s. posteritate, viitor, (├«nv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)
VIITOR├ŹME f. ├«nv. 1) v. VIITOR II. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a genera╚Ťiilor viitoare; posteritate. [G.-D. viitorimii] /viitor + suf. ~ime
viitorime f. posteritate: viitorimea, al nostru judec─âtor GR. AL.
viitor├şme f. (d. viitor). Oameni─ş care vor fi, posteritate, urma╚Ö─ş. Timpu viitor: pe viitorime.
VIITORIME s. posteritate, viitor, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

Viitorime dex online | sinonim

Viitorime definitie

Intrare: viitorime
viitorime (numai) singular substantiv feminin
  • silabisire: vi-i-