viitor definitie

22 definiții pentru viitor

VIITÓR, -OÁRE, (I) viitori, -oare, adj., (II 1) s. n., (II 2) viitoruri, s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni. ◊ Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situație, stare care urmează să existe; perspectivă. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.
VIITÓR, -OÁRE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni. ◊ Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situație, stare care urmează să existe; perspectivă. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.
VIITÓR2, -OÁRE, viitori, -oare, adj. 1. Care va veni de aici înainte, care urmează prezentului, care va fi, va exista, va apărea într-un timp mai îndepărtat. Luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P. 3. Această ochire ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare. BĂLCESCU, O. II 11. Cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? ALEXANDRESCU, P. 77. ◊ (În concepția religioasă) Viața viitoare = viața spirituală care se presupune că ar continua după moarte. Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare, O, dă-mi junețea ta. EMINESCU, O. IV 15. Data viitoare v. dată1. (Gram.) Timp viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. ◊ (Substantivat, f. pl.) Ele nencetat lucrează... pentru o pregătire întru cele viitoare. CONACHI, P. 280. 2. (Învechit) Care vine, care e în drum spre... Pathori... era acum viitor spre hotarele Țării Romînești, cu oști grele. BĂLCESCU, O. II 102.
VIITÓR1 s. n. 1. (În opoziție cu trecut) Timpul care urmează prezentului. Viitorul și trecutul sînt a filei două fețe. EMINESCU, O. I 196. După trecut putem judeca viitorul. NEGRUZZI, S. I 271. Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește. ALEXANDRESCU, P. 77. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. Voiește cu tot dinadinsul ca lucrurile să meargă Într-altfel pe viitor. ODOBESCU, la CADE. 2. Situație, stare (viitoare) pe care și-o creează cineva; perspectivă de viață care se deschide înaintea cuiva. V. carieră2. Ce carieră strălucită, ce viitor extraordinar îi așteaptă! BARANGA, I. 156. Safta a început să discute cu cuconu Vasilică Popazu despre viitorul Măriei. SADOVEANU, O. IV 299. Am ajuns să nu mai pot lucra nici ziua, nici noaptea... îmi zdrobiți viitorul cu gălăgia. REBREANU, I. 88. Brațul tău ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie, Ție însăți pregătește viitor de libertate. ALECSANDRI, P. A. 72. ◊ (Rar, la pl.) Își puneau visurile tovărășie și-ncepeau să-și clădească viitoruri. VLAHUȚĂ, O. A. 112. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = care are toate condițiile pentru a ajunge la o situație de frunte, la o carieră frumoasă, la o viață bună. Nu știu dacă din sala aceea de tineri plini de viitor a ieșit pînă azi vreun om întreg. GALACTION, O. 336. Îi găsim noi [fetei] un băiat bun și cu viitor. C. PETRESCU, C. V. 110. – Formă gramaticală: (rar) pl. (2) viitoruri.
viitór1 (vi-i-) adj. m., pl. viitóri; f. sg. și pl. viitoáre
viitór2 (vi-i-) s. n., (situații, perspective) pl. viitóruri
viitór adj. m., pl. viitóri; f. sg. și pl. viitoáre
viitór s. n., (situații, perspective) pl. viitóruri
VIITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) venitor. (Generațiile ~oare.) 2. s. v. perspectivă. 3. s. posteritate, viitorime, (înv.) viitorie. (~ul va aprecia eforturile noastre.)
Viitor ≠ trecut
VIITÓR1 viitoáre (viitóri, viitoáre) Care ține de perioade ce urmează să vină; care va urma după prezent. Anul viitor. Generațiile viitoare.Viața viitoare viața care ar urma după moarte în lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprimă o acțiune sau o stare ce urmează să se realizeze după momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor
VIITÓR2 n. 1) Timpul care vine; perioadă care succede prezentului. ~ul va demonstra adevărul.Pe (sau în) ~ de acum înainte. 2) Situație care urmează să existe. ◊ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari într-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea șanse sigure de supraviețuire în timp. /a veni + suf. ~tor
viitor a. care va veni (vorbind de timp), care va fi: anul viitor. ║ n. 1. timp viitor: viitorul și trecut; 2. Gram. timp ce indică o stare sau o acțiune viitoare.
2) viitór, -oáre, V. viez.
1) viitór, -oáre adj. (din venitor, ca viind față de venind). Care va veni, următor: anu viitor, viitoru director. S. n., pl. oare. Timpu viitor: trecutu, prezentu și viitoru. Gram. O formă verbală care arată timpu viitor, ca: voĭ veni, oĭ veni, am să vin, o să viŭ. S. f., pl. orĭ. Viitură, apă venită mare (Munt. est). În viitor, în timpu viitor: se va întîmpla într’un viitor apropiat. Pe viitor, pe (saŭ pentru) timpu viitor: pe viitor să fițĭ maĭ prudențĭ. V. fiitor.
VIITOR adj., s. 1. adj. (înv.) venitor. (Generațiile ~.) 2. s. posteritate, viitorime, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)
VIITOR. Subst. Viitor, viitorie (înv.), viitorime (înv.), zilele ce vin, vremurile viitoare, posterioritate. Viitorul apropiat (imediat); viitorul îndepărtat, viitorul anterior (gram.). Eventualitate, probabilitate, posibilitate; perspectivă (fig.); prognoză. Destin, soartă. Posteritate, viitorime, descendenți, urmași, generațiile viitoare. Știința viitorului, viitorologie, futurologie. Viitorolog, viitorist, futurolog. Prezicerea viitorului. Adj. Viitor; de viitor, cu viitor, de perspectivă; în perspectivă. Posterior, ulterior. Posibil, probabil, eventual. Vb. A urma, a se întîmpla în viitor. A avea viitor, a avea perspectivă. Adv. În (pe) viitor, de-acum înainte, în curînd, nu peste mult timp, azi-mîine, mîine, mînezi (reg.); poimîine; răspoimîine; de acum înainte, de mîine, în ziua următoare; în perspectivă. V. posterioritate, prezicerea viitorului, timp, urmaș.
A WOMAN’S FUTURE IS NOT WITH HER MOTHER (engl.) viitorul unei femei nu este alături de mama sa – G.B. Shaw, „Too true to be good”, 1114.
DACIA VIITOARE, publicație bilunară, editată la Paris (1/13 febr.-1/13 apr. 1883) și apoi la Bruxelles (15/27 apr.-15/27 aug. 1883) de studenții români din Paris. A militat pentru desăvârșirea unității politice a românilor.
ROMÂNIA VIITOARE, revistă editată de către revoluționarii români pașoptiști aflați în exil (N. Bălcescu, Șt. Golescu, Gh. Magheru, C.A. Rosetti, I. Voinescu II ș.a.). A apărut un singur număr, la Paris, la 1 nov. 1850 (este datat însă 20 sept.).
VIITÓR s. n. (< veni, cf. lat. venire + suf. -tor): timp verbal (compus), de bază al modului indicativ, care exprimă un proces ce se desfășoară după momentul vorbirii. Are două aspecte sau valori distincte: viitorul I, care nu raportează procesul la un alt proces și care este alcătuit din infinitivul verbului de conjugat, precedat de formele specializate ale auxiliarului morfologic a vrea (a voi): voi cânta, vei cânta, va cânta, vom cânta, veți cânta, vor cânta – și viitorul al II-lea (anterior), care raportează procesul la un alt proces viitor și care este alcătuit din participiul verbului de conjugat, precedat de viitorul I al verbului auxiliar morfologic a fi: voi fi cântat, vei fi cântat, va fi cântat, vom fi cântat, veți fi cântat, vor fi cântat.
data aviatoare expr. (glum.) data viitoare.

viitor dex

Intrare: viitor (adj.)
viitor 1 adj. adjectiv
  • silabisire: vi-i-tor
Intrare: viitor (perspectivă)
viitor 2 perspectivă substantiv neutru
  • silabisire: vi-i-tor