vigoare definitie

16 definiții pentru vigoare

VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (În loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.
VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (În loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.
VIGOÁRE s. f. Putere, forță, energie, vitalitate. Radu Comșa călca în gerul aspru al iernii, fără nici o vigoare. C. PETRESCU, Î. II 151. [Natura] dă sufletului aripi și trupului vigoare. Femeii frumusețe, iar geniului scîntei. CERNA, P. 59. Aceste certuri... dau vigoare și energie cugetărilor și acțiunilor. BOLINTINEANU, O. 421. ◊ Fig. Vigoarea nesecată a pămîntului pe care lucra de douăzeci și cinci de ani, parcă îi dăruise ceva din viața lui. ANGHEL, PR. 56. ◊ Loc. adj. (Despre legi, regulamente, dispoziții) În vigoare = cu putere de aplicare, valabil într-un anumit timp. Ați fi în tot dreptul de a-mi imputa că clevetesc lucrările Comisiunii centrale, sprijinind că ea a făcut reviziunea legilor în vigoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 123. ◊ Expr. A intra în vigoare v. intra (II 6).
vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii
vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii
VIGOÁRE s. 1. v. energie. 2. v. bărbăție. 3. v. tărie. 4. tărie, vehemență. (Își susține opinia cu ~.)
Vigoare ≠ impotență, indolență, moleșeală.
VIGOÁRE s.f. Forță fizică; energie. ◊ (Despre legi) În vigoare = valabil într-un anumit timp. [Gen. -orii. / < fr. vigueur, lat. vigor].
VIGOÁRE s. f. forță fizică, putere; energie. ♦ (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp. (< fr. vigueur, lat. vigor)
vigoáre s. f. – Forță, putere. Lat. vigorem (sec. XIX). – Der. viguros, adj., din fr. vigoureux.
VIGOÁRE f. 1) Forță fizică a unei ființe în plină dezvoltare; putere de viață; vitalitate. 2) Capacitate de a desfășura o activitate intelectuală eficientă. ~ea spiritului. 3): În ~ care este valabil într-o anumită perioadă de timp; aplicat în prezent. [G.-D. vigorii] /<fr. vigueur, lat. vigor, ~oris
vigoare f. 1. puterea de a lucra: a fi în vigoare, se zice de legile sau datinile cari își conservă întreaga lor autoritate; 2. forță fizică (a unei ființe însuflețite, a unei plante); 3. fig. energie: vigoare de stil.
*vigoáre f. (lat. vigor). Forță, putere, vioicĭune: vigoarea tinerețeĭ, (fig.) a imaginațiuniĭ, a stiluluĭ. Energie, tărie: a lucra cu vigoare. Tărie, valoare: vigoarea legilor. A fi în vigoare, a fi robust, (fig.) a avea forța de a face să fiĭ ascultat: legea care era în vigoare atuncĭ.
VIGOARE s. 1. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. bărbăție, energie, putere. (A avut ~ de a suporta încercarea.) 3. forță, putere, strășnicie, tărie. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 4. tărie, vehemență. (Își susține opinia cu ~.)
VIGOARE. Subst. Vigoare, forță, tărie, putere, robustețe, vîrtoșie, virtute (înv. și reg.), vînj (înv. și reg.), vînjoșenie, vînjoșie (rar), vitalitate, sevă (fig.), vlagă, vlavie (înv.), potență, virilitate, bărbăție, voinicie. Vioiciune, dinamism, energie, vivacitate, sprinteneală; tinerețe, prospețime. Sănătate. Întărire, fortificare, oțelire (fig.), călire (fig.). Voinic, voinicel (dim.), voinicuț (dim.), voinicaș, zdrahon (reg.). Adj. Viguros, plin de vigoare, tare, tărișor (dim.), tăricel, puternic, în putere, în puteri, în (toată) puterea (vîrstei), voinic, voinicos, vladnic (înv. și arh.), vîrtos, vînjos, vînos, zdravăn, robust, solid, viril, potent (livr.). Vioi, dinamic, energic, vivace (livr.), sprinten, sprintenel (dim.), sprinteior (pop.), sprințar (pop. și fam.), proaspăt. Întărit, fortificat, oțelit (fig.), călit (fig.). Vb. A fi viguros. A prinde vigoare (putere, tărie etc.), a (se) învigora, a (se) întări, a vînjoșa (rar), a (se) fortifica, a (se) oțeli (fig.), a (se) căli (fig.). Adv. Cu vigoare, cu forță, cu putere, voinicește, zdravăn. V. însănătoșire, sănătate, statură.
A-ȘI PIERDE VIGOAREA a nu-l mai ține balamalele (pe cineva), a nu-l ține cureaua, a se zaharisi.

vigoare dex

Intrare: vigoare
vigoare (numai) singular substantiv feminin