viezure definitie

2 intrări

13 definiții pentru viezure

VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.
VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.
VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer din ordinul carnivorelor, cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri, cu picioarele scurte, cu capul lungăreț, cu un rît asemănător cu al porcului (Meles meles); bursuc. Ca un viezure îți răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Viezurii cu perii suri, lungi și drepți ca țepele. ODOBESCU, S. III 185.
viézure (vie-) s. m., pl. viézuri
viézure s. m. (sil. vie-), pl. viézuri
VIÉZURE s. (ZOOL.; Meles meles) bursuc.
viézure (-ri), s. m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. javazac „viezure”. V este greu de explicat, dar. cf. (v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *viedula (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 579) sau din alb. vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare. Alb. este neîndoielnic același cuvînt, dar apare mai sigură der. sa din rom.Der. vizuină (var. viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat viezurină, viezurime), s. f. (ascunzătoare, adăpost), din sb. jazvina „vizuină de bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu viezure; vizuini, vb. refl. (Banat, a se refugia în vizuină).
VIÉZURE ~i m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, cu picioare scurte și cu bot lunguieț; bursuc. [Sil. vie-] /Cuv. autoht.
viezure m. Zool. bursuc. [Albanez VIÈDHULĂ, lit. hoț (bursucul trece drept fur de grâne)].
vĭézure m. (vgerm. wisula, ol. wezel, ngerm. wiesel, nevăstuĭcă, de unde și bret. bieuze, castor. D. rom. vine alb. vĭédhulĭă, vĭezure. Cp. cu mazăre și brusture. V. vizuină). Vest. Bursuc, un animal sălbatic plantigrad foarte puturos, maĭ mare și maĭ îndesat de cît dihoru, cu care se înrudește (meles taxus). Ochĭ de vĭezure, ochĭ micĭ și șirețĭ.
VIEZURE s. (ZOOL.; Meles meles) bursuc.
VIÉZURE, Ivan (16 B II 334); < subst.
viezure, viezuri s. m. (prst.) solist vocal sau instrumentist angajat ca animator într-un bordel.

viezure dex

Intrare: viezure
viezure substantiv masculin
  • silabisire: vie-zu-re
Intrare: Viezure
Viezure