VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.

VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari,s. m. Cuib de viespi. Au fost vîrîți într-un tîrg plin nu ca un stup, ci ca un viespar. SADOVEANU, Z. C. 344. (Cu pronunțare regională) Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de vespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. 2. (Entom.) Gărgăun. 3. (Ornit.) Albinărel.

viespár1 (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári

viespár2 (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre

viespár (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári

viespár (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre

VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.

VIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.

VIESPÁR2 ~i m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrănește, mai ales, cu albine și viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

VIESPÁR1 ~e n. Cuib de viespi. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].

viespar n. 1. cuib de viespe; 2. fig. adunătură de oameni răi: să scape de viespar. ║ m. Zool. Munt. prigoare (care se nutrește cu viespi).

vĭespár (vest) și vespár (est) n., pl. e (d. vĭespe). Cuĭb de vĭespĭ. Fig. Societate plină de discordie și răutate: a cădea într’un vĭespar. S. m. (neol. după fr. guépier). Prigoare.

viespar s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN.

VIESPAR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, prigorie, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.