Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru viespar

VIESP├üR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ÔÖŽ Fig. Mul╚Ťime de fiin╚Ťe care mi╚Öun─â. ÔÖŽ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) G─ârg─âun. 3. S. m. (Ornit.) Albin─ârel. ÔÇô Viespe + suf. -ar.
VIESP├üR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ÔÖŽ Fig. Mul╚Ťime de fiin╚Ťe care mi╚Öun─â. ÔÖŽ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) G─ârg─âun. 3. S. m. (Ornit.) Albin─ârel. ÔÇô Viespe + suf. -ar.
VIESP├üR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari,s. m. Cuib de viespi. Au fost v├«r├«╚Ťi ├«ntr-un t├«rg plin nu ca un stup, ci ca un viespar. SADOVEANU, Z. C. 344. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Scorburile s─âlciilor b─âtr├«ne erau pline de vespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. 2. (Entom.) G─ârg─âun. 3. (Ornit.) Albin─ârel.
viespár1 (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári
viespár2 (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre
viespár (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári
viespár (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre
VIESP├üR s. 1. (reg.) viespari╚Ť─â, viesp─ârie. (~ul plin de viespi se afla ├«ntr-un frunzar.) 2. v. prigorie.
VIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.
VIESPÁR2 ~i m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrănește, mai ales, cu albine și viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar
VIESPÁR1 ~e n. Cuib de viespi. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar
prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pas─âre ce se hr─âne╚Öte cu albine ╚Öi de aceea numit─â albin─ârel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsur─â (v. prigor├Č), dup─â coloarea ro╚Öiatic─â a pieptului acestei p─âs─âri].
viespar n. 1. cuib de viespe; 2. fig. adun─âtur─â de oameni r─âi: s─â scape de viespar. ÔĽĹ m. Zool. Munt. prigoare (care se nutre╚Öte cu viespi).
v─şesp├ír (vest) ╚Öi vesp├ír (est) n., pl. e (d. v─şespe). Cu─şb de v─şesp─ş. Fig. Societate plin─â de discordie ╚Öi r─âutate: a c─âdea ├«ntrÔÇÖun v─şespar. S. m. (neol. dup─â fr. gu├ępier). Prigoare.
viespar s. v. B─éRZ─éUN. G─éRG─éUN.
VIESPAR s. 1. (reg.) viespari╚Ť─â, viesp─ârie. (~ plin de viespi se afla ├«ntr-un frunzar.) 2. (ORNIT.; Merops apiaster) albin─ârel, furnicar, prigorie, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploie╚Öte, ploiete, prigorean, viespari╚Ť─â, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (├«nv.) merop.

Viespar dex online | sinonim

Viespar definitie

Intrare: viespar (zool.)
viespar 2 pl. -i substantiv masculin
Intrare: viespar (cuib)
viespar 1 pl. -e substantiv neutru