Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru viermuleț
VIERMULÉȚ, viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VIERMULÉȚ, viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VIERMULÉȚ, (rar) viermuleți, s. m. Viermușor. Cucul îi răspunse: mănînc furnici și de multe ori, de multe fealiuri de viermuleți. ȚICHINDEAL, F. 339.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
viermuléț (vier-) s. m., pl. viermuléți
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
viermuléț s. m., pl. viermuléți
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VIERMULÉȚ s. v. viermișor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
VIERMULEȚ s. (ENTOM.) viermișor, viermușor, (rar) viermuș, viermuț.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
ViermuleÈ› dex online | sinonim
ViermuleÈ› definitie
Intrare: viermuleÈ›
viermuleÈ› substantiv masculin
- silabisire: vier-
