Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru viermuial─â

VIERMUI├üL─é, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] ÔÇô Viermui + suf. -eal─â.
VIERMUI├üL─é, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] ÔÇô Viermui + suf. -eal─â.
VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Faptul de a viermui; forfoteală, mișcare neîntreruptă; viermăt. Văzuse viermuiala trupurilor închircite pe podelele ca de cocină. PAS, L. I 319. Două ceasuri după răsăritul soarelui, era o viermuială in Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră cînd s-a isprăvit popasul. REBREANU, R. II 172.
viermui├íl─â (vier-) s. f., g.-d. art. viermui├ęlii; pl. viermui├ęli
viermui├íl─â s. f., g.-d. art. viermui├ęlii; pl. viermui├ęli
VIERMUIÁLĂ s. v. forfotă.
VIERMUI├üL─é ~i├ęli f. Mi╚Öcare ne├«ntrerupt─â ╚Öi haotic─â; vierm─ât; foial─â; forfoteal─â. [G.-D. viermuielii] / a viermui + suf. ~eal─â
VIERMUIAL─é s. agita╚Ťie, anima╚Ťie, colc─âial─â, foial─â, foire, forfot─â, forfoteal─â, fr─âm├«ntare, furnicare, mi╚Öcare, mi╚Öuial─â, mi╚Öunare, roial─â, viermuire, (reg.) fojg─âial─â, v├«nzoal─â, (fam.) f├«╚Ť├«ial─â, f├«╚Ť├«ire, f├«╚Ť├«it, v├«nzoleal─â. (~ necontenit─â a mul╚Ťimii pe str─âzi.)

Viermuial─â dex online | sinonim

Viermuial─â definitie

Intrare: viermuial─â
viermuial─â substantiv feminin
  • silabisire: vier-