viermuială definitie

8 definiții pentru viermuială

VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală.
VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală.
VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Faptul de a viermui; forfoteală, mișcare neîntreruptă; viermăt. Văzuse viermuiala trupurilor închircite pe podelele ca de cocină. PAS, L. I 319. Două ceasuri după răsăritul soarelui, era o viermuială in Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră cînd s-a isprăvit popasul. REBREANU, R. II 172.
viermuiálă (vier-) s. f., g.-d. art. viermuiélii; pl. viermuiéli
viermuiálă s. f., g.-d. art. viermuiélii; pl. viermuiéli
VIERMUIÁLĂ s. v. forfotă.
VIERMUIÁLĂ ~iéli f. Mișcare neîntreruptă și haotică; viermăt; foială; forfoteală. [G.-D. viermuielii] / a viermui + suf. ~eală
VIERMUIA s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (~ necontenită a mulțimii pe străzi.)

viermuială dex

Intrare: viermuială
viermuială substantiv feminin
  • silabisire: vier-