VIERMIȘÓR, viermișori, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -ișor.

VIERMIȘÓR, viermișori, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -ișor.

VIERMIȘÓR, viermișori, s. m. 1. Viermușor. 2. Femela licuriciului. [Femeiușca licuriciului] n-are de fel aripi, ci seamănă mai mult unei larve. De aici vine apoi și datina romînilor din unele părți. de a o numi... viermișor. MARIAN, INS. 45.

viermișór (vier-) s. m., pl. viermișóri

viermișór s. m., pl. viermișóri

VIERMIȘÓR s. (ENTOM.) viermuleț, viermușor, (rar) viermuș, viermuț.

vĭermișór, -ușór m. Vĭerme mic. – În est verm-.

VIERMIȘOR s. (ENTOM.) viermuleț, viermușor, (rar) viermuș, viermuț.