VIÉRMĂT s. n. (Reg.) Viermărie. ♦ Fig. Mulțime de oameni care merg de colo până colo. – Vierme + suf. -et.

VIÉRMĂT s. n. (Reg.) Viermărie. ♦ Fig. Mulțime de oameni care merg de colo până colo. – Vierme + suf. -et.

VIÉRMĂT s. n. Viermuiala. Acolo nu mai avea în jur viermăt de oameni. SADOVEANU, D. P. 92. Era un haos, o forfotă, un viermăt de oameni. C. PETRESCU, S. 88. Mă gîndesc în ce urgie și ce viermăt păcătos trăiești. ȘEZ. VIII 75.

viérmăt (reg.) (vier-) s. n.

viérmăt s. n., pl. viérmăte

VIÉRMĂT s. v. viermăraie, viermărie.

VIÉRMĂT n. 1) Mulțime de viermi; viermăraie. 2) Mișcare neîntreruptă și haotică; viermuială; foială; forfoteală. /vierme + suf. ~et

viermăt s. v. VIERMĂRAIE. VIERMĂRIE.