Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru vidmă

VÍDMĂ, vidme, s. f. (Reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ◊ Vidma pădurii = mama-pădurii. – Din ucr. vid’ma.
VÍDMĂ, vidme, s. f. (Reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ◊ Vidma pădurii = mama-pădurii. – Din ucr. vid’ma.
VÍDMĂ, vidme, s. f. (Regional) 1. Fantomă, nălucă. De năluciri și de vidme mintea le painjiniră. CONACHI, P. 303. 2. Vrăjitoare. Poate n-ai știință ce vidmă de fată e aceea: cînd vrea, se face pasere măiastră. CREANGĂ, P. 246. Vidma-pădurii = muma-pădurii.
vídmă (reg.) s. f., g.-d. art. vídmei; pl. vídme
vídmă s. f., g.-d. art. vídmei; pl. vídme
VÍDMĂ s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.
vídmă (-me), s. f. – Fantasmă, nălucă, stafie. Sb., rut. vidima „vrăjitoare”, pol. widma „nălucă” (Tiktin; Candrea). În Mold. Cf. iasmă „nălucă”, care ar putea fi foarte bine același cuvînt, cu pierderea inițialei ca în (v)iroagă.
VÍDMĂ ~e f. pop. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; arătare; fantomă; nălucă; vedenie. 2) fam. Femeie care face vrăji; vrăjitoare. 3) fam. depr. Femeie rea. /< ucr. vidjma
vidmă f. Mold. vrăjitoare: ce vidmă de fată e aceea? CR. [Pol. widma, vrăjitoare, vedenie].
vídmă f., pl. e (rut. vidmo, stahie, vedenie, nălucă; pol. widma, wiedma, vrăjitoare, stahie; vsl. vĭedĭma, d. vidĭeti, a vedea. V. vedenie). Est. Fam. Nălucă, vedenie: nălucirĭ și vidme (Con. 281). Fărmăcătoare, vrăjitoare (Cr.).
vidmă s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.

vidmă definitie

vidmă dex

Intrare: vidmă
vidmă substantiv feminin admite vocativul