videotecă definitie

7 definiții pentru videotecă

VIDEOTÉCĂ, videoteci, s. f. 1. Mobilă specială cu rafturi pentru păstrat videocasete. 2. Încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. 3. Colecție de videocasete. [Pr.: -de-o-] – Din fr. vidéotheque.
VIDEOTÉCĂ, videoteci, s. f. 1. Mobilă specială cu rafturi pentru păstrat videocasete. 2. Încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. 3. Colecție de videocasete. [Pr.: -de-o-] – Din fr. vidéotheque.
videotécă s. f. (sil. -de-o-), pl. videotéci
VIDEOTÉCĂ s. f. 1. colecție de filme video înregistrate pe videocasete. 2. mobilă specială, cu rafturi, pentru păstrat videocasete. 3. încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. (< fr. vidéothèque)
VIDEOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de videocasete. 2) Dulap cu rafturi pentru păstrarea videocasetelor. 3) Încăpere în care se păstrează și se vizionează videocasetele. /<fr. videotheque
videotécă s. f. Colecție de filme înregistrate pe videocasete ◊ „Din videoteca televiziunii: Amalia Rodriguez.” Pr.R.TV 17 XI 78 p. 10. ◊ „Din videoteca televiziunii [...]” Pr.R.TV 3 IX 79 p. 4; v. și videogramă (1973), casetotecă, videocasetă (din fr. vidéothèque; DMC 1973; L. Seche în LR 3/77 p. 272)
VIDEO- „imagine, vedere, vizual”. ◊ L. video, ere „a vedea” > fr. vidéo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. video-. □ ~fon (v. -fon), s. n., videotelefon*; ~fonie (v. -fonie1), s. f., transmitere prin videofon; ~grafie (v. -grafie), s. f., imagine fotografică realizată prin mijloace video; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de videofilme înregistrate pe videocasete; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon prevăzut cu un mecanism care transmite și imagini; sin. videofon; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie1), s. f., telefonie care poate transmite la distanță și imagini.

videotecă dex

Intrare: videotecă
videotecă substantiv feminin
  • silabisire: vi-de-o-