video definitie

16 definiții pentru video

VÍDEO2 adj. invar., (2) videouri, s. n. 1. Adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. 2. S. n. Aparatură pentru înregistrarea, transmisia și reproducerea imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video.
VÍDEO-1 Element de compunere care înseamnă „imagine”. [Pr.: -de-o] – Din fr. video-.
VIDEO2 adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video.
VÍDEO-1 Element de compunere care înseamnă „imagine”. [Pr.: -de-o] – Din fr. video-.
*vídeo2 (-de-o) s. n., art. vídeoul; pl. vídeouri
vídeo1 (-de-o) adj. invar.
vídeo adj. invar. (sil. -de-o)
VÍDEO s. v. terminal.
VÍDEO adj. invar. În legătură cu sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pron. -de-o. / < fr., it. video, cf. lat. video < videre – a vedea].
VIDEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”; „care reproduce, redă imaginea sau o înregistrează”. [Pron. -de-o-. / < fr., it. video-, cf. lat. video].
VÍDEO2 I. adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. II. s. f. videofonie. III. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< fr. vidéo, engl. video)
VIDEO1- elem. „vedere, vizual”. (< fr. vidéo-, engl. video-, cf. lat. video, -ere, a vedea)
VÍDEO adj. invar. Care ține de sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. /<fr. vidéo, engl. video
vídeo1. adj. inv. În legătură cu sistemele de transmitere vizuală, cu televiziunea ◊ „Cercetătorii societății nipone «Matsushita Denky» au pus la punct un nou sistem de reproducere a înregistrărilor video și sonore, folosind discuri din policlorură de vinil.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și 9 VII 80 p. 6; v. și digital, videotelefon (1974). ♦ 2. s. (limba vorbită) Videocasetofon ◊ „Am văzut un film la video.”; v. și videocasetă (1991) (din engl. americ., fr., it. video; DMN 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)
VIDEO- „imagine, vedere, vizual”. ◊ L. video, ere „a vedea” > fr. vidéo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. video-. □ ~fon (v. -fon), s. n., videotelefon*; ~fonie (v. -fonie1), s. f., transmitere prin videofon; ~grafie (v. -grafie), s. f., imagine fotografică realizată prin mijloace video; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de videofilme înregistrate pe videocasete; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon prevăzut cu un mecanism care transmite și imagini; sin. videofon; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie1), s. f., telefonie care poate transmite la distanță și imagini.
video I. s. n. pl. videouri 1. video-casetofon. 2. sistem de transmitere vizuală. 3. vizionare de casete video. 4. (rar) videocasetă. II. adj. referitor la sistemele de transmitere vizuală.

video dex

Intrare: video (aparat)
video 1 s.n. substantiv neutru
  • silabisire: vi-de-o
Intrare: video (pref.)
video 3 pref. element de compunere prefix
Intrare: video (adj.)
video 1 adj. invar. adjectiv invariabil
  • silabisire: vi-de-o