vid definitie

20 definiții pentru vid

VID, -Ă, (1) vizi, vide, adj., (2) viduri, s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ♦ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.
VID, -Ă, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.
VID2, -Ă, vizi, -de, adj. (Fiz.; despre un spațiu) Care nu conține materie ponderală. ♦ (Rar) Deșert, gol. Cu ciocul spintec pînza-albastră Și cerurile le deschid. De-acolo url-un glas de tunet: «Vedeți că cerul este vid?». BENIUC, V. 11. ♦ Fig. (Despre ochi) Fără expresie, șters. Ochii vizi [ai domnului Hube] înconjurați de niște ochelari cu cercuri negre... priveau fără să adune soarele în ei. ANGHEL, PR. 79.
VID1, viduri, s. n. Spațiu lipsit de materie ponderală. Atomii sînt infiniți ca număr, tot așa precum vidul e infinit ca întindere. MARINESCU, P. A. 31. ◊ Fig. Se ghicește și aici... vidul acela resimțit, iarna, în oricare stație climaterică. CAMIL, PETRESCU, T. II 63. Vid barometric = spațiul din care s-a retras mercurul în barometrul cu mercur. Loc. adv. În vid = a) (în construcție cu verbele «a sări», «a se arunca», «a cădea» etc.) în gol. Senzația căderii în vid e așa de vie, încît simți cum se taie respirația. BART, S. M. 41; b) (mai ales în construcție cu verbele «a se uita», «a privi») cu privirea fixă, fără a avea un obiect precis, fără țintă. Ana își pipăi colierul de la gît și privi în vid. C. PETRESCU, C. V. 226. Cu ochii țintă în vid privea ca un somnambul. BART, S. M. 78.
vid1 adj. m., pl. vizi; f. vídă, pl. víde
vid2 s. n., pl. víduri
vid adj. m., pl. vizi; f. sg. vídă, pl. víde
vid s. n., pl. víduri
MANOMETRU DE VÍD s. v. vacuummetru.
VÍD s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. v. gol. 3. adj. v. gol. 4. adj. v. pustiu.
VID, -Ă adj. (Fiz.; despre un spațiu) Care nu conține materie ponderală. ♦ Gol, deșert. // s.n. Spațiu lipsit de materie ponderală (aproape gol). ♦ Vacuum. [< fr. vide, cf. lat. viduus – gol].
VID, -Ă I. adj. 1. (despre spațiu) care nu conține nimic; gol. ◊ (fig.) lipsit de conținut, de idei. 2. (inform.) care caracterizează o informație nulă. II. s. n. spațiu lipsit de materie ponderală; vacuum (1). ◊ (fig.) sentimentul zădărniciei. (< fr. vide)
VID1 vídă (vizi, víde) Care este lipsit de materie ponderabilă; care este deșert; gol. /<fr. vide
VID2 ~uri n. Spațiu fără aer; gol; vacuum. /<fr. vide
vid a. gol. ║ spațiu ce nu conține nici aer nici vapori; a face vidul, a scoate aerul cu ajutorul mașinei pneumatice sau almiterea.
Vid n. râu în Bulgaria, afluent al Dunării, udă Plevna.
*vid, -ă adj. (fr. vide). Gol în ăuntru. Fiz. Din care s’a scos aeru pin ajutoru mașiniĭ pneŭmatice: butelie vidă. S. n., pl. urĭ. Spațiŭ fără aer.
VID s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. gol. (Se face un mare ~ în jurul său.) 3. adj. deșert, gol, (înv. și pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Recipient ~.) 4. adj. deșert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, (înv. și reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut ~.)
Vid, -a, -u v. David II 4.
VID temă cu origini diverse; etimologii posibile: 1° scurtare din David, cu afereză, 2° scurtare din Ovidenie, sărbătoare, 3° sl. видъ „vedere” sau blg. Видьo < видя „a vedea” (Weig), 4° magh. Vida < it. Guido. 1. Vid, și -a, 1202 b., ard., romîn sau ungur (11-13 V I 24); Vid b., 1235, la Oradea (Iorga III 135); Vidu dobr. (RI XI 211) și s. (11 -C I 115); – b. (Drăg 53, n. 8); Ioan, muzician băn. 2. Vida, Ioan (T-Jiu); – Gh., prof. (Bis R II 245 și s; Videle s., pl. < Vida (raion Videle). 3. Vidac, Ion (MO 14 mart 1944). 4. Vidi, C. orășan (16 BV 219) Cf. și Vidimir; Vidoslava f. (P Gov f° 10); Vido, -ul (Vlah PB) 5. *Viduț > Viduțesc, Gh. (AO XV 158). 6. + -at, ca în Vasilat; Vidat, fiul Iui Stoian (17 B I 409, II 247). Coincidențe: Vid, rîu în Bulgaria lat. Utus și Vidin oraș ib. < gr. Bυδινιον < lat. Budinium și Bundin (vechiul Bononia) în izvoarele medievale.

vid dex

Intrare: vid (spațiu)
vid 1 spațiu substantiv neutru
Intrare: Vid
Vid
Intrare: vid (adj.)
vid 2 adj. adjectiv