victoria definitie

28 definiții pentru victoria

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.
VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.
VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes în război, în luptă; biruință, izbîndă. Armata romînă a obținut o mare victorie pe frontul de la Mărășești. 2. Succes obținut într-o competiție, la un concurs. Echipa noastră de fotbal a obținut victoria. 3. Fig. Biruință a unei idei, a unei teorii sau a unei politici asupra altora opuse; reușita unui principiu. Victoria socialismului în U.R.S.S. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. Victoria metalurgiștilor de la Hunedoara.
victórie (-ri-e) s. f., art. victória (-ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (-ri-i-)
victórie s. f. (sil. -ri-e), art. victória (sil. -ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (sil. -ri-i-)
VICTÓRIE s. 1. v. biruință. 2. izbândă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)
Victorie ≠ eșec, înfrângere
VICTÓRIE s.f. 1. Biruință, izbândă (într-un război, într-o luptă etc.). 2. Succes obținut împotriva unui rival. 3. Biruință a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria].
VICTÓRIE s. f. 1. biruință, izbândă (într-un război). 2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție. 3. biruință a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. (< lat. victoria)
victórie (-ii), s. f.1. Biruință. – 2. Trăsură cu cai. Lat. victoria (sec. XIX). – Der. victorios, adj., din fr. victorieux.
VICTÓRIE ~i f. Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-un domeniu); biruință; izbândă. A repurtat o ~. [G.-D. victoriei. Sil. -ri-e] /<lat. victoria, fr. victoire
Victoria f. regina Angliei, urmă unchiului său Guilom IV (1837) și se mărită în 1840 cu principele Albert din casa Coburg (1819-1901).
Victoria f. provincie engleză în Australia cu 1.505.000 loc. Cap. Melbourne. Bogate mine de aur.
victoria f. trăsură descoperită cu patru roate.
victorie f. 1. învingerea inamicului; 2. izbândă asupra altora sau peste sine însuș; 3. Mit. victoria divinizată; 4. statua Victoriei.
*victórie f. (lat. victoria, fr. victoire). Biruință, izbîndă: a repurta o victorie. Succes, reușită. Un fel de trăsură boĭerească maĭ înaltă la spate (cum îs maĭ toate birjile astăzĭ). Mold. Tulpan scrobit (în Munt. tulpan topit). Munt. Un fel de satin de căptușit rochiile.
VICTORIE s. 1. biruință, izbîndă. (O mare ~ în luptă.) 2. izbîndă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)
VICTORIE. Subst. Victorie, biruință, biruire, învingere, înfrîngere, izbîndă, triumf, triumfare (rar); succes, reușită, reușire (rar), izbutire. Glorie, mărire, onoare, slavă, fală, faimă, renume. Laurii victoriei. Învingător, biruitor. Adj. Victorios, biruitor, învingător, izbînditor (rar), triumfător; triumfal, triumfalnic (neobișnuit). Învins. Vb. A fi victorios, a ieși victorios, a obține (a repurta) o victorie; a birui a învinge, a înfrînge, a izbîndi, a triumfa; a repurta un succes, a reuși, a izbuti. A se acoperi de glorie. Adv. (În mod) victorios. V. cîștig, glorie, succes.
Nike, zeița și personificarea Victoriei. Făcea parte din generația de zei anterioară olimpienilor și era fiica lui Pallas și a lui Styx. Prietenă și însoțitoare a Arhenei, ea a ajuns să fie identificată adesea cu aceasta din urmă. În mitologia romană, Nike purta numele de Victoria.
Victoria, la romani, zeița și personificarea Victoriei, identificată cu Nike din mitologia greacă (v. Nike).
victórie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup, 1926). – Et. nec.
victórie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup 1926). – Et. nec.
CIUDAD VICTORIA [siudað], oraș în Mexic, în Sierra Madre Oriental, centru ad-tiv al statului Tamaulipas; 153 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de plumb. aur și argint. Piață pentru trestie de zahăr și citrice. Fabrici textile. Universitate. Fundat în 1750.
MARELE DEȘERT VICTORIA (GREAT VICTORIA DESERT [greit viktóriə dézət]), deșert în SV Australiei, extins pe 725 km de la E la V; c. 300 mii km2. Dune.
VICTORIA Lindl., VICTORIA, fam. Nymphaeaceae. Gen originar din America de S, tropicală, 2 specii cuprinzînd plante de apă cu creștere rapidă, vivace, dar, în cultură, anuală. Frunze rotunde cu diametrul pînă la 2 m, cu marginile răsfrînte în sus ca o tipsie. Flori solitare, mari, albe sau roz. Sepalele mai scurte decît petalele, stamine cu apendice.
Victoria amazonica (Poepp.) Sowerby (syn. V. regia Lindl.). Specie cu flori pînă la 0,40 m diametru, solitare, se deschid numai 2 nopți, la deschidere sînt albe, la închidere roz, la a II-a deschidere roșii-închis, foarte parfumate. Frunze mari, rotunde, cu diametrul pînă la 2 m, marginile răsfrînte în sus. La început rulate, cilindrice, spinoase ca un arici. Partea superioară este glabră, verde, lucioasă, iar cea inferioară spinoasă, arămie. Partea inferioară a frunzelor, pețiolii, pedunculii ca și partea exterioară a sepalelor au spini. După perioada de înflorire, frunzele care apar sînt mai mici. Semințele sînt oliv-închis apoi verzi- negricioase (Pl. 74, fig. 413).
Victoria cruciana D’Orbigny (syn. V. trickeri hort.). Specie care are sepalele glabre, numai la bază cu spini verzi, semințele mai mari. Frunze puțin mai mici ca la specia precedentă, pe ambele părți verzi, cu nervuri roșietice, marginea ridicată pînă la 20 cm, umflată, roșie-maronie.
victorie s. f., sg. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă.

victoria dex

Intrare: victorie
victorie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e
Intrare: Victoria (n.p.)
Victoria n.p.
Intrare: victoria (s.f.)
victoria s.f.
Intrare: Victoria (gen de plante)
Victoria gen de plante
Intrare: Victoria amazonica
Victoria amazonica   nomenclatura binară
Intrare: Victoria cruciana
Victoria cruciana   nomenclatura binară