victimă definitie

12 definiții pentru victimă

VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale ca urmare a greșelilor sale sau ale altora ori a unor catastrofe naturale. 2. Persoană care suferă un prejudiciu ori o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altcineva. 3. (În Antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societății, din cauza propriilor greșeli etc. 2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.). 3. (În antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor sau a societății. [Ienicerii] se azvîrliră asupra victimei, tăiară majestosul cap... și-l înălțară pe o suliță. HASDEU, I. V. 166. Priviți: e țara plină de tristele-i victime, Ologi, ciuntiți, orbi, mizeri, sluțiți de-a lui cruzime. ALECSANDRI, T. II 73. 2. Persoană care suferă urmările unei întîmplări nenorocite (boală, accident etc.). (Fig.) Un moment i se pare că-i victima unei vedenii și... se tot șterge la ochi. SP. POPESCU, M. G. 67. 2. (În antichitate) Om sau animal jertfit unui zeu.
víctimă s. f., g.-d. art. víctimei; pl. víctime
víctimă s. f., g.-d. art. víctimei; pl. víctime
VÍCTIMĂ s. jertfă. (~ a datoriei.)
VÍCTIMĂ s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. Cel care suferă de o nenorocire, are o durere, o suferință etc. ♦ Cel care suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime].
VÍCTIMĂ s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferință, un accident. (< fr. victime, lat. victima)
VÍCTIMĂ ~e f. Persoană care a nimerit într-un accident sau într-o catastrofă; jertfă. ~a unui accident de circulație. 2) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe nefavorabile; jertfă. ~a propriilor patimi. 3) ist. Ființă sacrificată în semn de prinos unei divinități. /<fr. victime, lat. victima
victimă f. 1. ființă vie ce se oferia divinității ca sacrificiu, la popoarele păgâne; 2. fig. cel ce suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe; 3. cel ce este sacrificat intereselor altuia, care suferă urmările pasiunilor sau chiar ale virtuții sale: victima datoriei.
*víctimă f. (lat. victima. V. vatăm). Animal (saŭ și om) care se sacrifică la păgînĭ. Fig. Persoană care moare saŭ sufere din răutatea saŭ neglijența altuĭa saŭ și a eĭ saŭ din devotamentu eĭ: el fu victima amicilor luĭ, a încrederiĭ luĭ. Persoană ucisă orĭ rănită într’un accident, într’o catastrofă: victimele cutremuruluĭ. – Fals victímă (fr. victime).
VICTIMĂ s. jertfă. (~ a datoriei.)

victimă dex

Intrare: victimă
victimă substantiv feminin