Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru victim─â

V├ŹCTIM─é, victime, s. f. 1. Persoan─â care sufer─â chinuri fizice sau morale ca urmare a gre╚Öelilor sale sau ale altora ori a unor catastrofe naturale. 2. Persoan─â care sufer─â un prejudiciu ori o atingere a vie╚Ťii, s─ân─ât─â╚Ťii sau integrit─â╚Ťii sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite s─âv├ór╚Öite de altcineva. 3. (├Än Antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. ÔÇô Din fr. victime, lat. victima.
V├ŹCTIM─é, victime, s. f. 1. Persoan─â care sufer─â chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societ─â╚Ťii, din cauza propriilor gre╚Öeli etc. 2. Persoan─â care sufer─â de pe urma unei ├«nt├ómpl─âri nenorocite (boal─â, accident, jaf, crim─â etc.). 3. (├Än antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. ÔÇô Din fr. victime, lat. victima.
V├ŹCTIM─é, victime, s. f. 1. Persoan─â care sufer─â chinuri fizice sau morale din partea oamenilor sau a societ─â╚Ťii. [Ienicerii] se azv├«rlir─â asupra victimei, t─âiar─â majestosul cap... ╚Öi-l ├«n─âl╚Ťar─â pe o suli╚Ť─â. HASDEU, I. V. 166. Privi╚Ťi: e ╚Ťara plin─â de tristele-i victime, Ologi, ciunti╚Ťi, orbi, mizeri, slu╚Ťi╚Ťi de-a lui cruzime. ALECSANDRI, T. II 73. 2. Persoan─â care sufer─â urm─ârile unei ├«nt├«mpl─âri nenorocite (boal─â, accident etc.). (Fig.) Un moment i se pare c─â-i victima unei vedenii ╚Öi... se tot ╚Öterge la ochi. SP. POPESCU, M. G. 67. 2. (├Än antichitate) Om sau animal jertfit unui zeu.
v├şctim─â s. f., g.-d. art. v├şctimei; pl. v├şctime
v├şctim─â s. f., g.-d. art. v├şctimei; pl. v├şctime
V├ŹCTIM─é s. jertf─â. (~ a datoriei.)
V├ŹCTIM─é s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinit─â╚Ťi. 2. Cel care sufer─â de o nenorocire, are o durere, o suferin╚Ť─â etc. ÔÖŽ Cel care sufer─â urm─ârile unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime].
V├ŹCTIM─é s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinit─â╚Ťi. 2. cel care sufer─â de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferin╚Ť─â, un accident. (< fr. victime, lat. victima)
V├ŹCTIM─é ~e f. Persoan─â care a nimerit ├«ntr-un accident sau ├«ntr-o catastrof─â; jertf─â. ~a unui accident de circula╚Ťie. 2) fig. Persoan─â care sufer─â din cauza unor circumstan╚Ťe nefavorabile; jertf─â. ~a propriilor patimi. 3) ist. Fiin╚Ť─â sacrificat─â ├«n semn de prinos unei divinit─â╚Ťi. /<fr. victime, lat. victima
victim─â f. 1. fiin╚Ť─â vie ce se oferia divinit─â╚Ťii ca sacrificiu, la popoarele p─âg├óne; 2. fig. cel ce sufer─â urm─ârile unui accident, ale unei catastrofe; 3. cel ce este sacrificat intereselor altuia, care sufer─â urm─ârile pasiunilor sau chiar ale virtu╚Ťii sale: victima datoriei.
*v├şctim─â f. (lat. victima. V. vat─âm). Animal (sa┼ş ╚Öi om) care se sacrific─â la p─âg├«n─ş. Fig. Persoan─â care moare sa┼ş sufere din r─âutatea sa┼ş neglijen╚Ťa altu─şa sa┼ş ╚Öi a e─ş sa┼ş din devotamentu e─ş: el fu victima amicilor lu─ş, a ├«ncrederi─ş lu─ş. Persoan─â ucis─â or─ş r─ânit─â ├«ntrÔÇÖun accident, ├«ntrÔÇÖo catastrof─â: victimele cutremurulu─ş. ÔÇô Fals vict├şm─â (fr. victime).
VICTIM─é s. jertf─â. (~ a datoriei.)

Victim─â dex online | sinonim

Victim─â definitie

Intrare: victim─â
victim─â substantiv feminin