viclenit definitie

2 intrări

11 definiții pentru viclenit

VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (Înv.) A trăda, a înșela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean.
VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (Înv.) A trăda, a înșela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean.
VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi, a se purta ca un viclean, uneltind (pe ascuns) împotriva cuiva; a-i face cuiva rău (în ascuns). Destul ai viclenii asupra tatălui meu. – Ba n-am viclenit asupra tatălui tău, ci totdeauna m-am luptat în luptă dreaptă. EMINESCU, N. 7. ♦ Refl. A deveni rău, a se înrăi. Lumea s-a viclenit și oamenii au sărăcit. RETEGANUL, P. II 3. 2. Tranz. (învechit) A trăda, a înșela. Dacă vreunul din ei își va vicleni credința, atunci să-l bată – dumnezeu. HASDEU, I. V. 65. Greaca ta, stăpîne... te vinde pre tine și te viclenește. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ A ispiti, a iscodi. Se luă, deci, pe lîngă dînsul... viclenindu-l ca să-i afle puterea. ISPIRESCU, L. 279.
VICLENÍT, -Ă, vicleniți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Prefăcut, fals, perfid; viclean. «Tot omu-i slobod la-nvățătură» Glăsuia viclenită scriptură. DEȘLIU, G. 53.
viclení (a ~) (înv., pop.) (vi-cle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viclenésc, imperf. 3 sg. vicleneá; conj. prez. 3 să vicleneáscă
viclení vb. (sil. -cle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viclenésc, imperf. 3 sg. vicleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. vicleneáscă
VICLENÍ vb. v. înșela, trăda.
A VICLENÍ ~ésc 1. intranz. înv. A fi viclean; a manifesta viclenie. 2. tranz. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii); a induce în eroare; a amăgi; a înșela; a păcăli; a șmecheri /Din viclean
viclenì v. a trăda: te vinde și te viclenește NEGR.
viclenésc, hicl-, hitl- și ficl- v. tr. Vechĭ. Înșel, tratez cu viclenie: temîndu-se să nu-l ficlenească Moldoveniĭ (Ur. 1, 232). V. intr. Fac viclenie: Cazaciĭ aŭ viclenit (Cost. 1, 318). V. refl. Mă fac viclean. – Și înv- (vest).
vicleni vb. v. ÎNȘELA. TRĂDA.

viclenit dex

Intrare: vicleni
vicleni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
  • silabisire: vi-cle-ni
Intrare: viclenit
viclenit adjectiv