Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru viclean

HICLEÁN, -Ă adj. v. viclean.
VICLE├üN, -─é, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat). 1. Care se poart─â, vorbe╚Öte f─âr─â sinceritate, ascunz├óndu-╚Öi adev─âratele inten╚Ťii (reprobabile); f─â╚Ťarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) ╚Öiret, ╚Ömecher, iste╚Ť. 2. (Pop.) R─âu, crud, ne├«ndur─âtor, hain. 3. (├Änv.) Care ├«╚Öi calc─â credin╚Ťa sau cuv├óntul; necredincios; tr─âd─âtor. ÔÖŽ (Rar) Care nu crede ├«n ├«nv─â╚Ť─âturile religiei cre╚Ötine; p─âg├ón. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (├«nv.) hicle├ín, -─â adj.] ÔÇô Din magh. hitlen.
HICLEÁN, -Ă adj. V. viclean.
VICLE├üN, -─é, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poart─â, vorbe╚Öte f─âr─â sinceritate, ascunz├óndu-╚Öi adev─âratele inten╚Ťii (reprobabile); f─â╚Ťarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) ╚Öiret, ╚Ömecher, iste╚Ť. 2. (Pop.) R─âu, crud, ne├«ndur─âtor, hain. 3. (├Änv.) Care ├«╚Öi calc─â credin╚Ťa sau cuv├óntul; necredincios; tr─âd─âtor. ÔÖŽ (Rar) Care nu crede ├«n ├«nv─â╚Ť─âturile religiei cre╚Ötine; p─âg├ón. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (├«nv.) hicle├ín, -─â adj.] ÔÇô Din magh. hitlen.
HICLEÁN, -Ă adj. v. viclean.
VICLE├üN, -─é, vicleni, -e, adj. 1. F─â╚Ťarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat, uneori cu o nuan╚Ť─â de simpatie) ╚Öiret, ╚Ömecher, iste╚Ť. Boier Milescule... ce ╚Ötii despre c─âr╚Ťile care au fost trimise la Orheieni ├«n chip viclean, ca fiind din partea lui Dumitra╚Öcu-vod─â? SADOVEANU, Z. C. 163. Ce interes avut-ai, ce foloase, Ca s─â m-atragi cu vorbele-╚Ťi viclene Prin locurile-acestea dubioase? TOP├ÄRCEANU, B. 97. Fata babei, viclean─â cum era, lua ciurul ╚Öi fuga ├«n cas─â la bab─â ╚Öi la mo╚Öneag, spuind c─â ea a tors acele fuse. CREANG─é, P. 284. E sfios ca ╚Öi copiii, Dar z├«mbirea-i e viclean─â. EMINESCU, O. I 109. ÔŚŐ (Substantivat) Limba celui viclean e mai fin─â ca p├«nza p─âianjenului. DELAVRANCEA, T. 112. 2. R─âu, crud, ne├«ndur─âtor, hain. (Fig.) ├Äncepuse s─â fluiere ╚Öi s─â geam─â un v├«nt viclean dinspre Dun─âre. DUMITRIU, B. F. 149. Zaharia Duhu ├«╚Öi spuse c─â intr-adev─âr pe fata lui Alecu Toader Precup o pot p├«ndi primejdii mai viclene dec├«t ploile ╚Öi viscolele, ├«mpotriva c─ârora neam de neamul ei au ╚Ötiut s─â afle ad─âpost. C. PETRESCU, A. 446. 3. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Care ├«╚Öi calc─â credin╚Ťa; necredincios, tr─âd─âtor. (Substantivat) Dimcea a f─âcut s─â cad─â capetele viclenilor, lovindu-i numai c├«te o singur─â dat─â cu o pan─â de o╚Ťel ager─â ca un brici. SADOVEANU, F. J. 291. Am t─âiat f─âr├«mele scrisoarea ╚Öi r─âv─â╚Öelele viclenei ╚Öi le-am pus pe j─âratecul din c─â╚Ťuie. NEGRUZZI, S. I 66. [Mihai] puse de t─âie pe tr─âd─âtorii Dumitru, Chissar... ca ni╚Öte vicleni de domnie ╚Öi stric─âtori de ╚Ťar─â. B─éLCESCU, O. II 162. ÔÖŽ Fig. Care tr─âdeaz─â sau poate tr─âda. De ce... s─â nu avem parte s─â c─âlc─âm iarba verde, f─âr─â a l─âsa dup─â pasul nostru urme viclene. GANE, N. I 205. ÔÖŽ Care nu crede ├«n ├«nv─â╚Ť─âturile religiei cre╚Ötine; p─âg├«n. Demult, ├«n vremi mai mari la suflet, Erai ╚Öi tu haiduc, mo╚Önege, C├«nd domni vicleni jurau pe spad─â S─â sfarme sf├«nta noastr─â lege. GOGA, P. 17 ÔÖŽ (Substantivat, m.) Duh necurat, diavol, drac. Vicleanul pizmuia pacea fetelor ╚Öi-╚Öi v├«r├« coada. ISPIRESCU, L. 49. ÔÇô Variant─â: (regional) hicle├ín,-─â (╚śEZ. I 258) adj.
vicle├ín (vi-clean) adj. m., pl. vicl├ęni; f. vicle├ín─â, pl. vicl├ęne
vicle├ín adj. m. (sil. -clean), pl. vicl├ęni; f. sg. vicle├ín─â, pl. vicl├ęne
VICLEÁN adj. v. adulter, infidel, nefidel.
VICLE├üN adj., s. 1. adj. v. ipocrit. 2. s. v. ipocrit. 3. adj. v. perfid. 4. adj. v. ╚Ömecher. 5. adj. abil, ╚Öiret, ╚Ömecher, (pop.) mehenghi. (Om ~ ├«n ac╚Ťiuni.)
VICLEÁN adj., s. v. necredincios, păgân.
VICLE├üNUL s. art. v. aghiu╚Ť─â, demon, diavol, drac, ├«ncornoratul, naiba, necuratul, satan─â, tartor.
vicle├ín (-n─â), adj. ÔÇô 1. (├Änv.) Perfid, ipocrit. ÔÇô 2. (├Änv.) Fals, ├«n╚Öel─âtor. ÔÇô 3. ╚śiret, ╚Ömecher. ÔÇô 4. (S. m.) Diavolul. ÔÇô Var. ├«nv. hiclean, hitlean, ╚Öi der. Mag. hitlen (Cihac, II, 538; G├íldi, Dict., 98). Sec. XVI. ÔÇô Der. vicleni, vb. (a tr─âda, a ├«n╚Öela; refl., a unelti ├«mpotriva cuiva, a trece la inamic), cuv├«nt ├«nv.; viclenie, s. f. (tr─âdare; ╚Öiretenie, r─âutate; falsitate, ├«n╚Öel─âciune; ╚Ömecherie); vicle╚Öug (var. ├«nv. viclen╚Öug), s. n. (tr─âdare; ╚Öiretlic, ├«n╚Öel─âciune), din mag. hitl├ęnseg. Din rom. provine rut. chytjanec─ş ÔÇ×u╚ÖuraticÔÇŁ (Candrea, Elemente, 409).
VICLE├üN ~e├ín─â (~├ęni, ~├ęne) (despre persoane) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde g├ónduri du╚Öm─ânoase; perfid; insidios. 2) Care se orienteaz─â cu pricepere ├«n orice situa╚Ťii, tr─âg├ónd foloase; ╚Öiret; ╚Ömecher; h├ótru. 3) ├«nv. Care a renun╚Ťat la credin╚Ťa sa; renegat. [Sil. vi-clean] /<ung. hitlen
viclean a. ╚Öi m. 1. tr─âd─âtor, perfid (sens arhaic): cu viclene jur─âminte OD.; 2. ╚Öiret, am─âgitor; ca un copil viclean EM. [Vechiu-rom. hiclean, hitlean, perfid = ung. HITLEN, lit. f─âr─â credin╚Ť─â].
hicleán, V. viclean.
vicle├ín, -─â adj., pl. en─ş, ene (ung. hitlen, d. hit, credin╚Ť─â, ╚Öi -len, f─âr─â). Perfid, fals, ├«n╚Öel─âtor. Cel viclean, diavolu: ╚Öi ne m├«ntu─şe╚Öte de cel viclean! ╚śiret: vulpe viclean─â. ÔÇô Vech─ş ╚Öi hitl-, hicl- (╚Öi az─ş, ├«n ╚śez. 3, 15); vitl-. ├Än vest ╚Öi fitl-, ficl-, icl-.
viclean adj., s. v. NECREDINCIOS. PĂGÎN.
viclean adj. v. ADULTER. INFIDEL. NEFIDEL.
VICLEAN adj., s. 1. adj. duplicitar, fals, fariseic, f─â╚Ťarnic, ipocrit, mincinos, perfid, pref─âcut, ╚Öiret, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (├«nv.) f─â╚Ť─ârit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestri╚Ť, (├«nv. fig.) calp, zugr─âvit. (Atitudine ~.) 2. s. f─â╚Ťarnic, ipocrit, mincinos, perfid, pref─âcut, ╚Öiret, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (├«nv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e╚Öti!) 3. adj. ├«n╚Öel─âtor, perfid, (livr.) insidios. (O propunere ~.) 4. adj. ╚Öiret, ╚Ömecher, (├«nv. ╚Öi reg.) marghiol, (reg.) ╚Öpil─âr, (Mold. ╚Öi Bucov.) h├«tru, (├«nv.) telpiz, (fam.) ho╚Ťoman, pi╚Öicher. (E cam ~ dumnealui!) 5. adj. abil, ╚Öiret, ╚Ömecher, (pop.) mehenghi. (Om ~ ├«n ac╚Ťiuni.)
vicleanul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

Viclean dex online | sinonim

Viclean definitie

Intrare: viclean
hiclean adjectiv
viclean adjectiv
  • silabisire: vi-clean