vicleșug definitie

10 definiții pentru vicleșug

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, șiretlic. – Din magh. hitlenség.
VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség.
VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, perfidie, prefăcătorie; (cu sens atenuat) șiretlic, șmecherie, stratagemă. Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Eu îi deșirai vicleșugul lucrului, cum e spre folosul lui ș-al țării. DELAVRANCEA, O. II 102. Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cine turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. O milă fățărnicită cu vicleșug. CONACHI, P. 249.
vicleșúg (vi-cle-) s. n., pl. vicleșúguri
vicleșúg s. n. (sil. -cle-), pl. vicleșúguri
VICLEȘÚG s. 1. v. ipocrizie. 2. v. subterfugiu.
VICLEȘÚG ~uri n. Faptă care denotă viclenie; truc. /<ung. hitlenség
vicleșug n. viclenie. [Ung. HITLÉNSEG, perfidie].
vicleșúg n., pl. urĭ (ung. hitlenség). Viclenie. – Vechĭ hicl-, hitl-, și -nșig, -nșug.
VICLEȘUG s. 1. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefacătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascat ~ lui.) 2. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

vicleșug dex

Intrare: vicleșug
vicleșug substantiv neutru
  • silabisire: vi-cle-șug