viciere definitie

2 intrări

22 definiții pentru viciere

VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de a (se) vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pr.: -ci-e-] – V. vicia.
VICIÁ, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de a (se) vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pr.: -ci-e-] – V. vicia.
VICIÁ, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.
VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare.
viciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciáză, 1 pl. viciém (-ci-em); ger. viciínd (-ci-ind)
viciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. viciérii; pl. viciéri
viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. și pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)
viciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. viciérii; pl. viciéri
VICIÁ vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.
VICIÉRE s. 1. v. poluare. 2. v. corupere.
A vicia ≠ a purifica
VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].
VICIÉRE s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron. -ci-e-. < vicia].
VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)
A VICIÁ ~éz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier
A SE VICIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier
*viciéz, V. vițiez.
*vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.
VICIA vb. 1. a (se) altera, a (se) polua, a (se) strica. (Aerul din încăpere s-a ~.) 2. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)
VICIERE s. 1. alterare, poluare, stricare. (~ aerului dintr-o încăpere.) 2. corupere, decădere, depravare, pervertire, stricare, (înv.) degradație. (~ moravurilor.)

viciere dex

Intrare: vicia
vicia conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: vi-ci-a
Intrare: viciere
viciere substantiv feminin
  • silabisire: vi-ci-e-re