vechíl m., pl. lĭ (turc. [d. ar.] vekil). Vechĭ. Mandatar, locotenent, procurator, administrator. Azĭ (ob. vi-). Mold. Intendent, econom, vătav ș. a. Rar. Fruntaș la munte. Munt. Epistat. V. cĭocoĭ.

vichíl, V. vechil.