Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru vibrare

VIBR├ü, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri sau medii) A se mi╚Öca oscilatoriu ╚Öi periodic ├«n jurul pozi╚Ťiei sale de echilibru; a avea vibra╚Ťii; a tremura, a trepida; p. ext. a produce sunete. ÔÖŽ (Despre sunete) A r─âsuna. ÔÖŽ (Despre voce) A avea o sonoritate tremur─âtoare, a exprima o emo╚Ťie puternic─â prin tremuratul sunetelor pe care le articuleaz─â. 2. Fig. A p├ólp├ói. 3. Fig. (Despre oameni) A fi emo╚Ťionat puternic, a frem─âta, a palpita (sub impresia unei emo╚Ťii). ÔÇô Din fr. vibrer, lat. vibrare.
VIBR├üRE, vibr─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a vibra ╚Öi rezultatul ei. 2. Opera╚Ťie de ├«ndesare a materialelor granulare sau p─âstoase de construc╚Ťie cu ajutorul vibratorului; vibra╚Ťie. ÔÇô V. vibra.
VIBR├ü, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri sau medii) A se mi╚Öca oscilatoriu ╚Öi periodic ├«n jurul pozi╚Ťiei sale de echilibru; a avea vibra╚Ťii; a tremura, a trepida; p. ext. a produce sunete. ÔÖŽ (Despre sunete) A r─âsuna. ÔÖŽ (Despre voce) A avea o sonoritate tremur─âtoare, a exprima o emo╚Ťie puternic─â prin tremuratul sunetelor pe care le articuleaz─â. 2. Fig. A p├ólp├ói. 3. Fig. (Despre oameni) A fi emo╚Ťionat puternic, a frem─âta, a palpita (sub impresia unei emo╚Ťii). ÔÇô Din fr. vibrer, lat. vibrare.
VIBR├üRE, vibr─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a vibra ╚Öi rezultatul ei. 2. Opera╚Ťie de ├«ndesare a materialelor granulare sau p─âstoase de construc╚Ťie cu ajutorul vibratorului; vibra╚Ťie. ÔÇô V. vibra.
VIBR├ü, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri solide,mai ales elastice) A avea vibra╚Ťii, a intra ├«nvibra╚Ťie,a tremura,a trepida; p. ext. a produce sunete. Clopotele prinser─â a vibra. SADOVEANU, O. III 155. Statuia cea nep─âs─âtoare Deodat─â deveni sonor─â... Vibra-n n─âuntrul lui granitul ╚śi lumea plin─â de mirare P├«ndea de-atuncea r─âs─âritul Ca s─â-i asculte-a lui c├«ntare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 31. Sarcastic coardele vibr├«nd Sub m├«na cea cu joc ├«ndem├«natic. CO╚śBUC, P. I 139. ÔÖŽ (Despre sunete) A r─âsuna (ca un ecou). Sunetul glasului ei ├«mi vibra ├«nc─â ├«n urechi. SADOVEANU, A. E. 179. Sunete prelungi, j─âluitoare, se loveau de pere╚Ťii st├«ncilor, care le r─âsfr├«ngeau spre larg, unde vibrau pierdute ├«n singur─âtatea m─ârii. BART, S. M. 57. Glasul majorului se ├«nc─âlzise ├«ncetul cu ├«ncetul, ╚Öi acum vibra ca la comand─â la citirea r├«ndurilor urm─âtoare. ZAMFIRESCU, R. 163. ÔŚŐ Fig. ├Än glasul ei straniu i se p─ârea c─â vibreaz─â o vraj─â nou─â, ca ╚Ťi cum de ieri p├«n─â azi s-ar fi schimbat. REBREANU, P. S. 166. 2. Fig. A tremura (cu lic─âriri); a p├«lp├«i. Sus vibra cerul albastru ├«n chepengul p─âtrat. ├Än ╚Ölep at├«rna lumina drept ├«n jos. DUMITRIU, N. 135. ├Än dep─ârtare, spre ╚śiret, vibra lumina. SADOVEANU, E. 111. Unde de fierbin╚Ťeal─â vibrau peste bisericu╚Ťa adormit─â. GALACTION, O. I 42. ÔŚŐ Tranz. fact. V─âzduhul vibreaz─â albastre coarde, Sub talp─â glia ├«nfierb├«ntat─â arde. BENIUC, V. 55. 3. Fig. (Despre oameni) A frem─âta, a palpita (sub impresia unei emo╚Ťii). Toderi╚Ť─â Todericiu vibra ca un pom t├«n─âr ├«n suflare de v├«nt. Era mi╚Öcat ╚Öi obosise dintr-o dat─â. VORNIC, P. 34. Un emotiv vibreaz─â a╚Ťa de tare, fenomenul emo╚Ťiei e at├«t de puternic la d├«nsul, ├«nc├«t obiectul observa╚Ťiei lui e mai mare. IBR─éILEANU, S. 231. Am├«ndoi luptau... ├«╚Ťi aduceau partea lor de energie ├«n marea ╚Öi generoasa fr─âm├«ntare a vie╚Ťii, vibrau de durerile altora. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 75. ÔŚŐ Tranz. fact. Aceasta ├«i vibra, ca o strun─â ├«ntins─â, toat─â fiin╚Ťa. C. PETRESCU, C. V. 343. 4. Fig. A se manifesta cu putere, a fi plin de via╚Ť─â, a tr─âi intens, a frem─âta. ├Äntreaga Moscov─â vibra de r├«sul acela imens al tinere╚Ťii ╚Öi al prim─âverii. BOGZA, M. S. 10. Momentele lui Caragiale vibreaz─â de vioiciune, ascu╚Ťime, umor ╚Öi ironie. SADOVEANU, E. 147. N-are de ce regreta c─â s-a ├«nsurat timpuriu cu o fat─â s─ârac─â, dar vibr├«nd de ini╚Ťiativ─â ╚Öi de energie. C. PETRESCU, R. DR. 302.
VIBR├üRE, vibr─âri, s. f. Faptul de a vibra. 1. Vibra╚Ťie (1). Clopotul avea o vibrare de c├«ntec, pe care n-am mai auzit-o de-atunci niciodat─â. SADOVEANU, O. VIII 215. O divin─â melodie... printre frunzi alin adie ╚śi tot cre╚Öte mai sonor─â, mai pl─âcut─â, mai frumoas─â, P├«nÔÇÖce umple-ntreaga lunc─â de-o vibrare-armonioas─â. ALECSANDRI, P. A. 126. 2. Tremurare (u╚Öoar─â), p├«lp├«ire. E╚Öti fericit─â ca o zi cu soare: O ginga╚Ö─â vibrare de lumin─â Din cre╚Ötet blond ╚Öi p├«n─â la picioare. D. BOTEZ, P. O. 100. 3. Emo╚Ťie, sim╚Ťire puternic─â. Inima lui cre╚Öte plin─â. De o tainic─â vibrare. ALECSANDRI, P. A. 122. 4. (Tehn.) Ac╚Ťiunea de ├«ndesare a materialelor gra- nulare de construc╚Ťie prin lovire u╚Öoar─â ╚Öi des repetat─â cu ajutorul vibratoarelor.
vibrá (a ~) (vi-bra) vb., ind. prez. 3 vibreáză
vibráre (vi-bra-) s. f., g.-d. art. vibrắrii; pl. vibrắri
vibr├í vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. vibr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vibre├íz─â
vibráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. vibrării; pl. vibrări
VIBRÁ vb. 1. (FIZ.) a oscila. (Un mediu elastic care ~.) 2. a zbârnâi. (~ coarda unui instrument muzical.) 3. a tremura, a trepida. (Un corp elastic care ~.) 4. v. pâlpâi. 5. v. tremura. 6. v. fremăta. 7. v. tresălta. *8. (fig.) v. răsuna.
VIBR├üRE s. 1. (FIZ.) oscila╚Ťie, vibra╚Ťie. (~ unui mediu elastic.) 2. vibra╚Ťie, zb├órn├óit. (~ coardei unui instrument muzical.) 3. v. vibra╚Ťie.
VIBR├ü vb. I. intr. 1. A executa vibra╚Ťii, a intra ├«n vibra╚Ťie. 2. (Fig.) A se entuziasma; a fi emo╚Ťionat de ceva. [< fr. vibrer, it., lat. vibrare].
VIBR├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a vibra. 2. (Constr.) Procedeu de ├«ndesare a unor materiale de construc╚Ťie granulare prin lovituri u╚Öoare ╚Öi foarte dese cu ajutorul unui vibrator. [< vibra].
VIBR├ü vb. intr. 1. a avea vibra╚Ťii, a trepida; (p. ext.) a produce sunete. ÔŚŐ (despre sunete) a r─âsuna ca un ecou. 2. a tremura cu lic─âriri. 3. (fig.) a frem─âta; a tr─âi intens. (< fr. vibrer, lat. vibrare)
VIBR├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a vibra; vibra╚Ťie. 2. procedeu de ├«ndesare a unor materiale de construc╚Ťie granulare prin loviri u╚Öoare ╚Öi foarte dese cu ajutorul unui vibrator. (< vibra)
A VIBR├ü ~├ęz intranz. 1) (despre corpuri sau medii) A produce vibra╚Ťii; a fi ├«n vibra╚Ťie. 2) (despre sunete) A se auzi sun├ónd tare ╚Öi prelung; a r─âsuna. 3) (despre voce) A avea o sonoritate tremur─âtoare ╚Öi slab─â (din cauza unei emo╚Ťii); a tremura. 4) (despre persoane) A fi cuprins de o emo╚Ťie puternic─â; a palpita; a frem─âta. [Sil. vi-bra] /<fr. vibrer
vibr├á v. a executa vibra╚Ťiuni.
vibrare f. vibra╚Ťiune: p─âdurea ÔÇÖn vibrare le r─âspunde armonios AL.
*vibr├ęz v. intr. (lat. vibrare). Tremur (vorbind de coardele ├«ntinse, de clopote ╚Ö. a.): clopotu sun─â c├«nd vibreaz─â. Fig. ├Äs emo╚Ťionat, aprins, pornit: a vibra de furie. Exist, persist (vorbind de un sentiment): dragostea tot ma─ş vibreaz─â ├«n inima lu─ş.
VIBRA vb. 1. a zb├«rn├«i. (~ coarda unui instrument muzical.) 2. a tremura, a trepida. (Un corp elastic care ~.) 3. a lic─âri, a p├«lp├«i, a sclipi, a tremura. (Flac─âra lum├«n─ârii ~.) 4. a tremura. (Glasul ├«i ~.) 5. a frem─âta, a palpita, a pulsa, a zv├«cni. (~ ├«n el o mare bucurie.) 6. a frem─âta, a se ├«nfiora, a palpita, a tres─âlta, a tres─âri. (~ de bucurie, de emo╚Ťie.) 7.* (fig.) a r─âsuna. (├Äi mai ~ ├«nc─â ├«n inim─â...)
VIBRARE s. 1. vibra╚Ťie, zb├«rn├«it. (~ corzii unui instrument muzical.) 2. (FIZ.) oscila╚Ťie, vibra╚Ťie. (~ unui mediu elastic.) 3. tremur, vibra╚Ťie. (Avea o ~ ├«n glas.)

Vibrare dex online | sinonim

Vibrare definitie

Intrare: vibra
vibra conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
  • silabisire: vi-bra
Intrare: vibrare
vibrare substantiv feminin
  • silabisire: vi-bra-re