vibrantă definitie

14 definiții pentru vibrantă

VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.
VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.
VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează; p. ext. care produce sunete puternice (v. răsunător). Dinăuntrul apelor [Oltului] încep să se audă chemările lungi, vibrante... ale trimbiților metalice. BOGZA, C. O. 126. Acea voce mlădioasă și vibrantă care mergea de la cîntec pînă la tunet. SADOVEANU, E. 158. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană care se rostește prin atingerea ușoară a vîrfului limbii de alveolele incisivilor superiori, ceea ce formează succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. Fig. Care face să vibreze, care pune în mișcare sentimente; emoționant, impresionant. Declarația lui vibrantă, străbătută de mîndrie stăpînită... încălzi pe arhiduce și-i făcu bucurie. VORNIC, P. 113. 3. Care se manifestă puternic, plin de viață. Era o făptură vibrantă de energie. C. PETRESCU, C. V. 207.
vibránt (vi-brant) adj. m., pl. vibránți; f. vibrántă, pl. vibránte
vibrántă (vi-bran-) s. f., g.-d. art. vibrántei; pl. vibránte
vibránt adj. m. (sil. -brant), pl. vibránți; f. sg. vibrántă, pl. vibránte
VIBRÁNT adj. 1. tremurător, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. v. înduioșător.
VIBRÁNT, -Ă adj. 1. Care vibrează, care produce sunete. ◊ (Fon.) Consoană vibrantă (și s.f.) = consoană produsă prin atingerea ușoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. (Fig.) Emoționant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].
VIBRÁNT, -Ă adj. 1. care vibrează, care produce sunete. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea ușoară a alveolelor incisivilor superiori. 2. (fig.) care face să vibreze; emoționant, patetic. (< fr. vibrant)
VIBRÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vibrează; cu proprietatea de a vibra. 2) Care produce vibrații; producător de vibrații. ◊ Consoană ~tă consoană lichidă formată prin vibrarea unor părți ale aparatului articulator (a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii). 3) fig. Care exprimă o emoție foarte puternică; cu proprietatea de a emoționa puternic. [Sil. vi-brant] /<fr. vibrant
vibrant a. care vibrează, pus în vibrațiune: vibranta lui cântare Al,; voce vibrantă, tare și puternică.
*vibránt, -ă (lat. vibrans, -ántis, fr. vibrant). Care vibrează.
VIBRANT adj. 1. tremurător, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.)
VIBRÁNT, -Ă adj. (cf. fr. vibrant): în sintagma consoană vibrantă (v.).

vibrantă dex

Intrare: vibrant
vibrant adjectiv
  • silabisire: vi-brant