Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru vibrant

VIBR├üNT, -─é, vibran╚Ťi, -te, adj. 1. Care vibreaz─â, vibrator; p. ext. care produce sunete. ÔŚŐ Consoan─â vibrant─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â lichid─â care se realizeaz─â printr-o succesiune rapid─â de ├«nchideri ╚Öi deschideri ale canalului fonator, determinat─â de vibrarea p─âr╚Ťii superioare a glotei, a uvulei, a v─âlului palatin sau a v├órfului limbii. 2. Fig. Care exprim─â, tr─âdeaz─â sau produce o emo╚Ťie puternic─â; emo╚Ťionant, impresionant, patetic. ÔÇô Din fr. vibrant.
VIBR├üNT, -─é, vibran╚Ťi, -te, adj. 1. Care vibreaz─â, vibrator; p. ext. care produce sunete. ÔŚŐ Consoan─â vibrant─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â lichid─â (3) care se realizeaz─â printr-o succesiune rapid─â de ├«nchideri ╚Öi deschideri ale canalului fonator, determinat─â de vibrarea p─âr╚Ťii superioare a glotei, a uvulei, a v─âlului palatin sau a v├órfului limbii. 2. Fig. Care exprim─â, tr─âdeaz─â sau produce o emo╚Ťie puternic─â; emo╚Ťionant, impresionant, patetic. ÔÇô Din fr. vibrant.
VIBR├üNT, -─é, vibran╚Ťi, -te, adj. 1. Care vibreaz─â; p. ext. care produce sunete puternice (v. r─âsun─âtor). Din─âuntrul apelor [Oltului] ├«ncep s─â se aud─â chem─ârile lungi, vibrante... ale trimbi╚Ťilor metalice. BOGZA, C. O. 126. Acea voce ml─âdioas─â ╚Öi vibrant─â care mergea de la c├«ntec p├«n─â la tunet. SADOVEANU, E. 158. ÔŚŐ Consoan─â vibrant─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â care se roste╚Öte prin atingerea u╚Öoar─â a v├«rfului limbii de alveolele incisivilor superiori, ceea ce formeaz─â succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe ╚Öi foarte scurte. 2. Fig. Care face s─â vibreze, care pune ├«n mi╚Öcare sentimente; emo╚Ťionant, impresionant. Declara╚Ťia lui vibrant─â, str─âb─âtut─â de m├«ndrie st─âp├«nit─â... ├«nc─âlzi pe arhiduce ╚Öi-i f─âcu bucurie. VORNIC, P. 113. 3. Care se manifest─â puternic, plin de via╚Ť─â. Era o f─âptur─â vibrant─â de energie. C. PETRESCU, C. V. 207.
vibr├ínt (vi-brant) adj. m., pl. vibr├ín╚Ťi; f. vibr├ínt─â, pl. vibr├ínte
vibrántă (vi-bran-) s. f., g.-d. art. vibrántei; pl. vibránte
vibr├ínt adj. m. (sil. -brant), pl. vibr├ín╚Ťi; f. sg. vibr├ínt─â, pl. vibr├ínte
VIBRÁNT adj. 1. tremurător, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. v. înduioșător.
VIBR├üNT, -─é adj. 1. Care vibreaz─â, care produce sunete. ÔŚŐ (Fon.) Consoan─â vibrant─â (╚Öi s.f.) = consoan─â produs─â prin atingerea u╚Öoar─â a v├órfului limbii de alveolele incisivilor superiori, form├ónd succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe ╚Öi foarte scurte. 2. (Fig.) Emo╚Ťionant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].
VIBR├üNT, -─é adj. 1. care vibreaz─â, care produce sunete. ÔÖŽ consoan─â ~─â (╚Öi s. f.) = consoan─â care se pronun╚Ť─â prin vibrarea repetat─â a v├órfului limbii la atingerea u╚Öoar─â a alveolelor incisivilor superiori. 2. (fig.) care face s─â vibreze; emo╚Ťionant, patetic. (< fr. vibrant)
VIBR├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care vibreaz─â; cu proprietatea de a vibra. 2) Care produce vibra╚Ťii; produc─âtor de vibra╚Ťii. ÔŚŐ Consoan─â ~t─â consoan─â lichid─â format─â prin vibrarea unor p─âr╚Ťi ale aparatului articulator (a uvulei, a v─âlului palatin sau a v├órfului limbii). 3) fig. Care exprim─â o emo╚Ťie foarte puternic─â; cu proprietatea de a emo╚Ťiona puternic. [Sil. vi-brant] /<fr. vibrant
vibrant a. care vibreaz─â, pus ├«n vibra╚Ťiune: vibranta lui c├óntare Al,; voce vibrant─â, tare ╚Öi puternic─â.
*vibránt, -ă (lat. vibrans, -ántis, fr. vibrant). Care vibrează.
VIBRANT adj. 1. tremur─âtor, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. duios, emo╚Ťionant, impresionant, ├«nduio╚Ö─âtor, mi╚Öc─âtor, patetic, r─âscolitor, tulbur─âtor, (rar) r─âv─â╚Öitor, (├«nv.) sim╚Ťitor. (O ~ poveste de dragoste.)
VIBRÁNT, -Ă adj. (cf. fr. vibrant): în sintagma consoană vibrantă (v.).

Vibrant dex online | sinonim

Vibrant definitie

Intrare: vibrant
vibrant adjectiv
  • silabisire: vi-brant