Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru vibra╚Ťie

VIBR├ü╚ÜIE, vibra╚Ťii, s. f. 1. Mi╚Öcare oscilatorie periodic─â a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuat─â ├«n jurul unei pozi╚Ťii de echilibru, cu frecven╚Ť─â relativ ├«nalt─â; oscila╚Ťie. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emo╚Ťie puternic─â, ├«nfiorare, fream─ât. [Var.: vibra╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. vibration, lat. vibratio, -onis.
VIBRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. vibra╚Ťie.
VIBR├ü╚ÜIE, vibra╚Ťii, s. f. 1. Mi╚Öcare oscilatorie periodic─â a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuat─â ├«n jurul unei pozi╚Ťii de echilibru, cu frecven╚Ť─â relativ ├«nalt─â; oscila╚Ťie. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emo╚Ťie puternic─â, ├«nfiorare, fream─ât. [Var.: vibra╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. vibration, lat. vibratio, -onis.
VIBRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. vibra╚Ťie.
VIBR├ü╚ÜIE, vibra╚Ťii, s. f. 1. Mi╚Öcare periodic─â de du-te vino, cu frecven╚Ť─â relativ ├«nalt─â; mi╚Öcare oscilatorie, vibrare (1). Un clopot b─âtu de patru ori, limpede ╚Öi cu vibra╚Ťii prelungi. DUMITRIU, N. 98. Vibra╚Ťie sonor─â = vibra╚Ťie perceptibil─â pentru ureche. (Glume╚Ť) Jos pe-un v├«rf de campanul─â Pururea-n vibra╚Ťie, ╚śi-a oprit o libelul─â Zborul plin de gra╚Ťie. TOP├ÄRCEANU, P. 155. 2. Vibrare (2). Bolta cereasc─â se limpezise ╚Öi, ├«n vibra╚Ťia orbitoare a dimine╚Ťii, p─ârea c─âptu╚Öit─â cu o imens─â p├«nz─â de m─âtas─â albastr─â. BART, S. M. 54.
vibr├í╚Ťie (vi-bra-╚Ťi-e) s. f., art. vibr├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. vibr├í╚Ťiei; pl. vibr├í╚Ťii, art. vibr├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
vibr├í╚Ťie s. f. (sil. -bra-╚Ťi-e), art. vibr├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. vibr├í╚Ťiei; pl. vibr├í╚Ťii, art. vibr├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
VIBR├ü╚ÜIE s. 1. (FIZ.) v. vibrare. (~ unui mediu elastic.) 2. vibrare, zb├órn├óit. (~ coardei unui instrument muzical.) 3. trepida╚Ťie. (~ a unui sistem tehnic elastic.) 4. v. tremur.
VIBR├ü╚ÜIE s.f. 1. (Fiz.) Mi╚Öcare periodic─â a unui corp fa╚Ť─â de o pozi╚Ťie de echilibru; oscila╚Ťie. ÔÖŽ Sunet prelung care ia na╚Ötere la lovirea puternic─â a unui metal. 2. Vibrare. ÔÖŽ (Fig.) Emo╚Ťie puternic─â. [Gen. -iei, var. vibra╚Ťiune s.f. / cf. fr. vibration, lat. vibratio].
VIBRA╚ÜI├ÜNE s.f. v. vibra╚Ťie.
VIBR├ü╚ÜIE s. f. 1. (fiz.) mi╚Öcare oscilatorie periodic─â a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte ╚Öi de alta a unei pozi╚Ťii de echilibru, cu o frecven╚Ť─â relativ ├«nalt─â; vibrare, oscila╚Ťie. 2. (fig.) emo╚Ťie puternic─â. (< fr. vibration, lat. vibratio)
VIBR├ü╚ÜIE ~i f. Mi╚Öcare periodic─â alternativ─â, de o amplitudine mic─â ╚Öi de o frecven╚Ť─â relativ ├«nalt─â. [G.-D. vibra╚Ťiei; Sil. vi-bra-╚Ťi-e] /<fr. vibration
vibra╚Ťi(un)e f. mi╚Öcare repede, continu─â ╚Öi alternativ─â, un fel de tremur─âtur─â: vibra╚Ťiunea unei coarde de vioar─â.
*vibra╚Ťi├║ne f. (lat. vibr├ítio, -├│nis). Tremur─âtura une─ş coarde ├«ntinse c├«nd o ating─ş cu arcu╚Öu or─ş o love╚Öt─ş or─ş a une─ş lame elastice care are un cap─ât fixat or─ş a unu─ş clopot c├«nd e lovit. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie (rus. vibr├íci─şa).
VIBRA╚ÜIE s. 1. vibrare, zb├«rn├«it. (~ corzii unui instrument muzical.) 2. (FIZ.) oscila╚Ťie, vibrare. (~ unui mediu elastic.) 3. tremur, vibrare. (Avea o ~ ├«n glas.)
vibra╚Ťie (< it. vibration; < lat. vibratio; it. vibrazione; germ. Schwingung; engl. vibration). (Fiz.) Mi╚Öcare periodic─â* (alternativ─â) a unui corp elastic sau a particulelor unui mediu elastic (aer etc.), efectuat─â de o parte ╚Öi de alta a unei pozi╚Ťii de echilibru, cu frecven╚Ť─â* relativ ├«nalt─â (ex.: mi╚Öcarea unei coarde de vl. ciupite sau a bra╚Ťelor unui diapazon (6) lovit). Denumirea de oscila╚Ťie* se d─â de obicei mi╚Öc─ârilor cu frecven╚Ť─â mic─â (pendulul oscileaz─â, nu vibreaz─â). Mi╚Öcarea vibratorie are ca origine: a) perturbarea echilibrului sau deformarea unui corp sau mediu elastic, produse printr-o furnizare brusc─â de energie (de ex. lovirea unei coarde de pian sau suflarea unui curent de aer asupra unei ancii* de cl.) ╚Öi b) tendin╚Ťa de revenire la pozi╚Ťia de echilibru sau la forma ini╚Ťial─â, datorit─â elasticit─â╚Ťii corpului asupra c─âruia s-a ac╚Ťionat. V. astfel produse sunt amplificate de v. aerului din spa╚Ťiul rezonator al instr. muzical respectiv (interiorul pianului, tubul cl.; v. sunet). Ele se transmit aerului ├«nconjur─âtor, ├«n care se propag─â din aproape ├«n aproape sub form─â de mici varia╚Ťii de presiune, de ÔÇ×pulsa╚ŤiiÔÇŁ, care ├«n final ac╚Ťioneaz─â asupra timpanului urechii. Propagarea v. de-a lungul ├«ntregului lan╚Ť care pleac─â se realizeaz─â sub form─â de unde*, frecven╚Ťa r─âm├ón├ónd tot timpul constant─â. Durata ├«n care se efectueaz─â o v. complet─â (un dus-├«ntors al corpului sau al particulelor) este o caracteristic─â a sistemului vibrator ╚Öi se nume╚Öte perioad─â (2). Num─ârul de perioade efectuate ├«ntr-o secund─â determin─â frecven╚Ťa de v., care se m─âsoar─â ├«n hertzi (simbol Hz). Bra╚Ťele diapazonului efectueaz─â ├«ntr-o secund─â 440 de mi╚Öc─âri dus-├«ntors, astfel c─â frecven╚Ťa lui de v. este 440 Hz, iar perioada de v., 1/440 s. Instr. muzicale produc v. ├«ntre╚Ťinute sau amortizate. ├Än primul caz, furnizarea de energie are loc continuu (de ex. introducerea aerului ├«n tuburile de org─â*). Amplitudinea* de v. poate fi constant─â sau variabil─â dup─â cum presiunea de suflare este constant─â sau variabil─â. V. produse de arcu╚Ö* sunt practic ├«ntre╚Ťinute, cu observa╚Ťia c─â fenomenul vibrator este mai complex. ├Än cel de-al doilea caz, energia este furnizat─â o singur─â dat─â (lovirea sau ciupirea unei coarde), astfel c─â amplitudinea de v. scade de la max. ini╚Ťial p├ón─â la anulare. V. sunet, und─â.
vibra╚Ťie, vibra╚Ťii s. f. (tox.) stare resim╚Ťit─â de toxicomanul aflat sub influen╚Ťa drogurilor ╚Öi comunicat─â celor din jur.

Vibra╚Ťie dex online | sinonim

Vibra╚Ťie definitie

Intrare: vibra╚Ťie
vibra╚Ťiune substantiv feminin
vibra╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: vi-bra-╚Ťi-e