VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucură cineva toată viața, dar care nu este transmisibil urmașilor. [Pr.: vi-a-. – Var.: viajér, -ă adj.] – Din fr. viager.

VIAJÉR, -Ă adj. v. viager.

VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucură cineva toată viața, dar care nu este transmisibil urmașilor. [Pr.: vi-a-. – Var.: viajér, -ă adj.] – Din fr. viager.

VIAJÉR, -Ă adj. v. viager.

VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Numai în expr.) Rentă (sau pensie) viageră = rentă (sau pensie) pe care o primește cineva toată viața, dar care nu poate fi transmisă urmașilor. Într-o zi mă întorceam de la Cameră și întîlnesc pe un venerabil bătrîn străin, căruia tocmai în ziua aceea i se votase o pensie viageră de o mie de lei... pe lună. GHICA, S. 269. Regulamentul organic a desființat acest privilegiu pentru viitor, conservînd acelor ce-l aveau la 1831 o rentă viageră în bani, pe care-i primeau de la vistierie. id. ib. XV.

viagér (vi-a-) adj. m., pl. viagéri; f. viagéră, pl. viagére

viagér adj. m. (sil. vi-a-), pl. viagéri; f. sg. viagéră, pl. viagére

VIAGÉR, -Ă adj. Care durează tot timpul vieții. [Pron. vi-a-, var. viajer, -ă adj. / < fr. viager < v.fr. viage – cursul vieții].

VIAJÉR, -Ă adj. v. viager.

VIAGÉR, -Ă adj. (despre drepturi, rente, pensii) de care se bucură cineva tot timpul vieții. (< fr. viager)

VIAGÉR ~ă (~i, ~e) (despre titluri, pensii, drepturi) Care aparține unei persoane toată viața ei și este netransmisibil prin moștenire. /<fr. viager

viager a. pe vieață, care durează cât trăește cineva: pensiune viageră, rentă viageră.

*viagér, -ă adj. (fr. viager, d. vfr. viage, drumu vĭețiĭ, var. din voyage, călătorie). Pe vĭață, care ține toată vĭața (vorbind de rente, pensiunĭ saŭ alte foloase): pensiune viageră. Adv. A plăti viager.