viabilitate definitie

13 definiții pentru viabilitate

VIABILITÁTE s. f. Faptul, calitatea de a fi viabil. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viabilite.
VIABILITÁTE s. f. Faptul, calitatea de a fi viabil. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viabilité.
VIABILITÁTE s. f. Faptul de a fi viabil, posibilitate de existență, de dăinuire, de durată; putere de a trăi. Forța și viabilitatea creației muzicale a lui Ciprian Porumbescu constă în primul rînd în caracterul ei profund popular. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 3/1.
viabilitáte (vi-a-) s. f., g.-d. art. viabilitắții
viabilitáte s. f. (sil. vi-a-), g.-d. art. viabilității
VIABILITÁTE s. durabilitate, rezistență, trăinicie. (~ unei opere.)
VIABILITÁTE s.f. Faptul de a fi viabil; calitatea de a fi viabil. ♦ Calitatea îmbrăcămintei unei șosele de a corespunde condițiilor cerute de traficul pentru care a fost proiectată. [Pron. vi-a-./ cf. fr. viabilité].
VIABILITÁTE s. f. 1. faptul, calitatea de a fi viabil. 2. calitatea unei îmbrăcăminți rutiere de a corespunde condițiilor cerute de traficul pentru care a fost proiectată. (< fr. viabilité)
VIABILITÁTE f. Caracter viabil. [G.-D. viabilității] /<fr. viabilité
viabilitate f. starea copilului născut viabil.
1) *viabilitáte f. (fr. viabilité). Calitatea de a fi viabil (robust).
2) *viabilitáte f. (d. viabil; it. viabilitá). Calitatea de a fi viabil (bun de circulat cu căruța).
VIABILITATE s. durabilitate, rezistență, trăinicie. (~ unei opere.)

viabilitate dex

Intrare: viabilitate
viabilitate substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: vi-a-