VIȚÓS, -OÁSĂ, vițoși, -oase, adj. (Pop.) 1. (Despre rădăcinile plantelor) Cu ramificații numeroase și lungi. 2. Mițos, lățos. – Viță + suf. -os.

VIȚÓS, -OÁSĂ, vițoși, -oase, adj. (Pop.) 1. (Despre rădăcinile plantelor) Cu ramificații numeroase și lungi. 2. Mițos, lățos. – Viță + suf. -os.

VIȚÓS, -OÁSĂ, vițoși, -oase, adj. 1. (Popular, despre rădăcinile plantelor) Cu ramificații multe și lungi. Așa de vițoase sînt rădăcinile lor, incit le poți lua cu mult pămînt pe lîngă dînsele. La TDRG. 2. Cu șuvițe lungi; lățos, mițos. (Cu pronunțare regională) Pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică ghițoasă de Cașina. CREANGĂ, A. 24.

vițós (pop.) adj. m., pl. vițóși; f. vițoásă, pl. vițoáse

vițós adj. m., pl. vițóși; f. sg. vițoásă, pl. vițoáse

VIȚÓS adj. v. flocos, lățos, mițos, păros.

VIȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre rădăcinile plantelor) Care are (multe) vițe; cu (multe) vițe. /viță + suf. ~os

vițos a. se zice de oaia ce are lâna lungă și atârnată [V. viță].

vițós, -oásă adj. Cu multe vițe: rădăcinĭ vițoase.

vițos adj. v. FLOCOS. LĂȚOS. MIȚOS. PĂROS.