VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș.

VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș.

VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel (1). Ți se părea că ești un văcar mic după doi vițeluși gătiți. PAS, Z. I 257. Zburdau prin soare vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VIII 52. Am un vițeluș: Sparge cu cornul, drege cu coada (Acul).

vițelúș s. m., pl. vițelúși

vițelúș s. m., pl. vițelúși