VIȚEÁ, vițele, s. f. Puiul-femelă al vacii, până la un an; vițică. – Lat. vitella.

VIȚÍCĂ, vițele, s. f. Vițea. – Vită + suf. -ică sau vițel + suf. -ică

VIȚEÁ, vițele, s. f. Vacă până la vârsta de un an; vițică. – Lat. vitella.

VIȚÍCĂ, vițele, s. f. Vițea. – Vită + suf. -ică sau vițel + suf. -ică.

VIȚEÁ, -ÍCĂ, vițele, s. f. Vacă tînără, pînă la un an. Un moșneag nebun, c-o vițică de funie, n-are ce lucra. CREANGĂ, A. 56. Ți-o dat și o vițică de pomană. ȘEZ. XXI 56. Cîndu-s oile cu miele Și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.

vițeá/vițícă s. f., g.-d. art. vițélei; pl. vițéle, art. vițélele

vițícă v. vițeá

vițeá / vițícă s.f., g.-d. art. vițélei; pl. vițéle

VIȚEÁ s. (ZOOL.) vițică.

VIȚÍCĂ s. (ZOOL.) vițea.

VIȚEÁ ~éle f. Pui de vacă (de sex feminin) aproximativ până la un an. [Art. vițeaua; G.-D. vițelei; Var. vițică] /<lat. vitella

VIȚÍCĂ ~éle f. Pui de vacă (de sex feminin) aproximativ până la un an. /vițel + suf. ~ar

vițeá și -ícă f., pl. ele (fem. d. vițel saŭ lat. *vitĕlla). Vacă tînără nu încă juncă.

VIȚEA s. vițică.

VIȚICĂ s. vițea.