VIȘINÁTĂ, (2) vișinate, s. f. 1. Băutură preparată din vișine fermentate cu zahăr și alcool. 2. Sortiment, porție de vișinată (1). – Vișină + suf. -ată. Cf. tc. vișne.

VIȘINÁTĂ, vișinate, s. f. Băutură preparată din vișine fermentate cu zahăr și alcool. – Vișină + suf. -ată Cf. tc. vișne.

VIȘINÁTĂ, vișinate, s. f. Băutură preparată din vișine, zahăr și alcool; lichior de vișine, vișinap. Vă poftesc... să luați cîte o vișinată. SADOVEANU, N. F. 180.

vișinátă s. f., g.-d. art. vișinátei; (sorturi, porții) pl. vișináte

vișinátă s. f., (sorturi) pl. vișináte

VIȘINÁTĂ s. (înv.) vișinap, vișneac. (A băut o ~.)

VIȘINÁTĂ ~e f. Băutură preparată din vișine fermentate în zahăr, uneori adăugându-se și alcool. [G.-D. vișinatei] /cf. vișinap

vișinată f. vișinap. [Formațiune analogică].

vișináp n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] vișnab, adică „apă de vișine”. V. gherdap, hoșav, nahlap). Est. Rar azĭ. Rachiŭ de vișine. – Azĭ ob. vișinată, f., pl. e (după limonată, salată ș. a.).

VIȘINATĂ s. (înv.) vișinap, vișneac. (A băut o ~.)