VÍȘINĂ, vișine,
s. f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ◊ Vișină sălbatică = fructul vișinelului (
2). [
Pl. și: vișini] – Din
sl. višnja.
VÍȘINĂ, vișine,
s. f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ◊ Vișină sălbatică = fructul vișinelului (
2). [
Pl. și: vișini] – Din
sl. višnja.
VÍȘINĂ, vișine și vișini,
s. f. Fructul vișinului, mic, rotund, cărnos, de culoare roșie, cu gust acrișor. Să-l găsească dumnealui dimineața, cînd o ieși în ceardac, să-și ieie dulceața de vișini. POPA, V. 9. Se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. EMINESCU, N. 17. – Compus:
vișină-sălbatică = fructul vișinelului. – Variantă:
víșenă (HODOȘ, P. P. 86)
s. f.
víșină (-ne), s. f. – Fruct sferic, cărnos și acrișor. –
Mr.,
megl. vișină.
Tc. (
per.) vișne (Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul
sl. (
bg.,
sb.) višnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48; Graur, BL, VI, 172),
cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433),
alb. višjë,
it. visciola. –
Der. vișin,
s. m. (pom roditor care face vișine, Prunus ceraseus); vișinel,
s. m. (porumbar, Prunus chamaecerasus); vișinea (
var. vișinică),
s. f. (porumbea); vișiniu,
adj. (de culoarea vișinei coapte),
cf. ngr. βισινύς; vișinet,
s. f. (livadă de vișini); vișinap (
var. vișinab, vișinată),
s. n., din
tc.,
per. vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170),
cf. ngr. βισσινάδα,
bg. višinab.