vișin definitie

14 definiții pentru vișin

VÍȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (utilizat la confecționarea lulelelor), cu frunzele plăcut mirositoare, folosite drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).
VÍȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Vișin sălbatic = vișinel (2). Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (Prunus mahaleb). – Din vișină (derivat regresiv).
VÍȘEN s. m. v. Vișin.
VÍȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). Prin vișin vîntul în grădină, Cătind culcuș mai bate-abia Din aripi, și-n curînd s-alină. COȘBUC, P. II 50. Așa joacă tinerii, Cind înfloresc vișinii. TEODORESCU, P. P. 332. ◊ Compuse: vișin-sălbatic = vișinel (2); vișin-turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, cu fructe mici, negre, amărui, cu lemnul tare, întrebuințat la confecționarea lulelelor, cu frunzele, frumos mirositoare, întrebuințate ca condiment (Prunus mahaleb ). – Variantă: víșen (NEGRUZZI, S. I 96) s. m.
víșin s. m., pl. víșini
víșin s. m., pl. víșini
VÍȘIN s. (BOT.) vișin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic; vișin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.
VÍȘIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dințate și cu flori albe, având fructe mici, rotunde, cărnoase, de culoare roșie și cu gust acrișor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui la gust, ale cărui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confecționarea lulelelor. ~ sălbatic. v. VIȘINEL. /Din vișină
vișin m. 1. cireș cu fructe acrișoare (Prunus cerasus); 2. (turcesc) arbust din al cărui lemn roșu, tare și plăcut mirositor, se fac bastoane și țigarete, iar cu frunzele-i se aromatizează vânatul (Prunus mahaleb). [V. vișină].
víșin m. (d. vișină). Un fel de cireș cu fructele acrișoare (prúnus cérasus orĭ cérasus vulgáris), originar din Asia Mică. E foarte cultivat la noĭ și crește și sălbatic. E întrebuințat la hotarele viilor, ca și salcîmu. Vișin turcesc, mălin.
VIȘIN s. (BOT.) vișin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic; vișin turcesc (Prunus mahaleb) = mahaleb, (reg.) antep, mălin.
Prunus cerasus L., « Vișin ». Specie care înflorește primăvara. Flori albe, caliciul cu 5 sepale verzi, corolă cu 5 petale. Frunze de la eliptice la ovoide, lungi pînă la 8 cm, verzi, glabre, lucioase, dințate, cu pețioli cca 4 cm lungime, fără sau rar cu glandule. Arbore pînă la 10 m înălțime, cu scoarță neagră. Fructe, drupe globuloase, roșii-închis, comestibile.
Prunus glandulosa Thunb., « Vișin japonez ». Specie care înflorește primăvara. Flori albe sau roz, cîte 2-3 în fascicule. Frunze ovate, pînă la 9 cm lungime, lanceolate. Arbust, 1,5 m înălțime. Fructe roșii, mici.
Prunus mahaleb L., « Vișin turcesc ». Specie care înflorește primăvara. Flori mici, albe, plăcut mirositoare (corolă cu 5 petale alungit-eliptice, întregi). Frunze mici, rotund-ovate, plane, glabre, lucitoare, pe partea inferioară pubescente, verzi, pețiolate, fin-dentate pe margini. Arbore pînă la 10 m înălțime, rar arbust, cu scoarță lucioasă, brună, neagră. Fructe, drupe negre, sferice, mici, amare.

vișin dex

Intrare: vișin
vișen substantiv masculin
vișin substantiv masculin