VEZICÚLĂ, vezicule, s. f. Formațiune anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplinește diferite funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei1 situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. – Din fr. vésicule, lat. vesicula.

VEZÍCULĂ, vezicule, s. f. Formație anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplinește diferite funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei1 situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. – Din fr. vésicule, lat. vesicula.

VEZÍCULĂ, vezicule, s. f. Pungă membranoasă care îndeplinește diferite funcțiuni organice. V. vezică. Veziculă pulmonară. Veziculă biliară.

vezículă s. f., g.-d. art. vezículei; pl. vezícule

vezículă s. f., g.-d. art. vezículei; pl. vezícule

VEZICULĂ BILIÁRĂ s. (ANAT.) colecist, fiere, (pop.) bășica fierii. (S-a operat la ~.)

VEZÍCULĂ s.f. (Med.) 1. Vezică mică. 2. Nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ◊ Veziculă biliară v. biliar. [< fr. vésicule, cf. lat. vesicula].

VEZÍCULĂ s. f. 1. vezică de dimensiuni mici. 2. nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ♦ ~e seminale = glande perechi anexe ale aparatului genital bărbătesc, înapoia vezicii. (< fr. vésicule, lat. vesicula)

VEZÍCULĂ ~e f. anat. Sac membranos având diferite funcții în organism. ~ pulmonară. ~ biliară. /<fr. vésicule

*vezículă f., pl. e (fr. vésicule, d. lat. vésicula, dim. d. vesica, beșică). Beșicuță. V. oŭ s. n.

VEZICULĂ BILIARĂ s. (ANAT.) colecist, fiere, (pop.) bășica fierii. (S-a operat la ~.)