VEZICÁȚIE, vezicații, s. f. Acțiunea unui vezicant. – Din fr. vésication.

VEZICÁȚIE, vezicații, s. f. Acțiunea unui vezicant. – Din fr. vésication.

vezicáție (-ți-e) s. f., art. vezicáția (-ți-a), g.-d. art. vezicáției; pl. vezicáții, art. vezicáțiile (-ți-i-)

vezicáție s. f. (sil. -ți-e), art. vezicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vezicáției; pl. vezicáții, art. vezicáțiile (sil. -ți-i-)

VEZICÁȚIE s.f. (Med.) Formare de bășici pe piele, ca urmare a acțiunii unui vezicant. [Gen. -iei, var. vezicațiúne s.f. / < fr. vésication].

VEZICAȚIÚNE s.f. v. vezicație.

VEZICÁȚIE s. f. efectul produs de un medicament vezicant. (< fr. vésication)