vezicatoare definitie

2 intrări

17 definiții pentru vezicatoare

VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce vezicule pe piele; vezicant. – Din fr. vésicatoire.
VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.
VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Nume dat diferitelor substanțe care produc bășicarea pielii și care se folosesc ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. (Atestat în forma vizicatorie) Cîtă frică aveai atuncea, cînd numai o vizicatorie voiem a-ți pune. DRĂGHICI, R. 115. – Variantă: (învechit) vizicatórie, vizicatorii, s. f.
VIZICATÓRIE s. f. v. vezicătoare.
VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Substanță care produce bășicarea pielii și care se folosește ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. – După fr. vésicatoire.
vezicatór1 adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezicatoáre
vezicatór2 s. n., pl. vezicatoáre
vezicatór adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezicatoáre
vezicatór s. n., pl. vezicatoáre
VEZICATÓR adj. vezicant. (Substanță ~oare.)
VEZICATÓR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].
VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)
VEZICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) v. VEZICANT. /<fr. vésicatoire
VEZICATÓR2 ~i m. Medicament care provoacă apariția unor vezicule pe piele. /<fr. vésicatoire
vezicătoare f. blastru ce produce bășici pe piele (= fr. vésicatoire).
*vezicatoáre și -ătoáre f., pl. orĭ (fr. vésicatoire, „care face să se beșice pelea”, d. lat. vesicare, „a se unfla”, care vine d. vesica, „beșică”. V. beșică). Med. Emplastru care face să se beșice pelea. – Curat rom. ar fi beșicătoare.
VEZICATOR adj. vezicant. (Substanță ~.)

vezicatoare dex

Intrare: vezicator
vezicătoare substantiv feminin
vezicatorie substantiv feminin
vizicatorie substantiv feminin
vezicator 2 s.n. substantiv neutru
vezicator 1 adj. adjectiv
Intrare: vezicatoare
vezicatoare