14 definiții pentru vexațiune
VEXÁȚIE s. f. v. vexațiune. VEXAȚIÚNE, vexațiuni,
s. f. (
Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [
Pr.: -ți-u-. –
Var.:
vexáție] – Din
fr. vexation, lat. vexatio, -onis. VEXAȚIÚNE, vexațiuni,
s. f. (
Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [
Pr.: -ți-u-] – Din
fr. vexation, lat. vexatio, -onis. VEXAȚIÚNE, vexațiuni,
s. f. Vorbă sau faptă care supără, jignește, contrariază.
!vexațiúne (-ți-u-)
/vexáție (-ți-e) (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. vexațiúnii/vexáției;
pl. vexațiúni/vexáții
vexațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. vexațiúnii; pl. vexațiúni VEXAȚIÚNE s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință. VEXÁȚIE s.f. v.
vexațiune. VEXAȚIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio].
VEXAȚIÚNE s. f. vorbă, faptă care vexează. (< fr. vexation, lat. vexatio)
VEXAȚIÚNE ~i f. livr. Manifestare care vexează; vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; insultă; ofensă; injurie. /<lat. vexatio, ~onis, fr. vexation vexați(un)e f. supărare, jignire.
*vexațiúne f. (lat. vexátio, -ónis). Acțiunea de a vexa.
vexațiune s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.. Vexațiune dex online | sinonim
Vexațiune definitie
Intrare: vexațiune
vexațiune substantiv feminin
- silabisire: ve-xa-ți-u-ne
vexație substantiv feminin