Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru vexațiune

VEXÁȚIE s. f. v. vexațiune.
VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-. – Var.: vexáție] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.
VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.
VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. Vorbă sau faptă care supără, jignește, contrariază.
!vexațiúne (-ți-u-)/vexáție (-ți-e) (livr.) s. f., g.-d. art. vexațiúnii/vexáției; pl. vexațiúni/vexáții
vexațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. vexațiúnii; pl. vexațiúni
VEXAȚIÚNE s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.
VEXÁȚIE s.f. v. vexațiune.
VEXAȚIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio].
VEXAȚIÚNE s. f. vorbă, faptă care vexează. (< fr. vexation, lat. vexatio)
VEXAȚIÚNE ~i f. livr. Manifestare care vexează; vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; insultă; ofensă; injurie. /<lat. vexatio, ~onis, fr. vexation
vexați(un)e f. supărare, jignire.
*vexațiúne f. (lat. vexátio, -ónis). Acțiunea de a vexa.
vexațiune s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ..

Vexațiune dex online | sinonim

Vexațiune definitie

Intrare: vexațiune
vexațiune substantiv feminin
  • silabisire: ve-xa-ți-u-ne
vexație substantiv feminin
  • silabisire: ve-xa-ți-e