11 definiții pentru vexatoriu
VEXATÓRIU, -IE, vexatorii,
adj. (
Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din
fr. vexatoire. VEXATÓRIU, -IE, vexatorii,
adj. (
Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din
fr. vexatoire. VEXATÓRIU, -IE, vexatorii,
adj. Jignitor, ofensator. Încarcă statul cu cheltuieli vătămătoare și națiunea cu impozite vexatorii. ODOBESCU, S. III 339.
vexatóriu (
livr.) [riu
pron. riu]
adj. m.,
f. vexatórie (-ri-e);
pl. m. și
f. vexatórii
vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator. VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)
VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau acțiuni) Care vexează; în stare să vexeze. /<fr. vexatoire *vexatóriŭ, -órie adj. Care aduce vexațiune: măsurĭ vexatoriĭ.
vexatoriu adj. v. INJURIOS. INSULTĂTOR. JIGNITOR. OFENSATOR. Vexatoriu dex online | sinonim
Vexatoriu definitie