vexatoriu definitie

11 definiții pentru vexatoriu

VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.
VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.
VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. Jignitor, ofensator. Încarcă statul cu cheltuieli vătămătoare și națiunea cu impozite vexatorii. ODOBESCU, S. III 339.
vexatóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. vexatórie (-ri-e); pl. m. și f. vexatórii
vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii
VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.
VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)
VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau acțiuni) Care vexează; în stare să vexeze. /<fr. vexatoire
*vexatóriŭ, -órie adj. Care aduce vexațiune: măsurĭ vexatoriĭ.
vexatoriu adj. v. INJURIOS. INSULTĂTOR. JIGNITOR. OFENSATOR.

vexatoriu dex

Intrare: vexatoriu
vexatoriu adjectiv
  • pronunție: vexatorĭu