Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru vexatoriu

VEXAT├ôRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexeaz─â, contrariaz─â; jignitor, ofensator. ÔÇô Din fr. vexatoire.
VEXAT├ôRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexeaz─â, contrariaz─â; jignitor, ofensator. ÔÇô Din fr. vexatoire.
VEXAT├ôRIU, -IE, vexatorii, adj. Jignitor, ofensator. ├Äncarc─â statul cu cheltuieli v─ât─âm─âtoare ╚Öi na╚Ťiunea cu impozite vexatorii. ODOBESCU, S. III 339.
vexatóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. vexatórie (-ri-e); pl. m. și f. vexatórii
vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii
VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.
VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)
VEXAT├ôRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau ac╚Ťiuni) Care vexeaz─â; ├«n stare s─â vexeze. /<fr. vexatoire
*vexat├│ri┼ş, -├│rie adj. Care aduce vexa╚Ťiune: m─âsur─ş vexatori─ş.
vexatoriu adj. v. INJURIOS. INSULT─éTOR. JIGNITOR. OFENSATOR.

Vexatoriu dex online | sinonim

Vexatoriu definitie

Intrare: vexatoriu
vexatoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: vexator─şu