vexat definitie

2 intrări

21 definiții pentru vexat

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.
VEXÁT, -Ă, vexați, -te, adj. (Livr.) Rănit în amorul său propriu, jignit, ofensat; p. ext. contrariat. – V. vexa.
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.
VEXÁT, -Ă, vexați, -te, adj. (Livr.) Rănit în amorul său propriu, jignit, ofensat; p. ext. contrariat. – V. vexa.
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A jigni, a ofensa; a contraria. O vexase pur și simplu. CĂLINESCU, E. O. II 20.
VEXÁT, -Ă, vexați, -te, adj. Jignit, ofensat; contrariat.
vexá (a ~) vb., ind. prez. 3 vexeáză
vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. și pl. vexeáză
VEXÁ vb. v. contraria.
VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.
VEXÁT adj. contrariat, șocat, (fig.) izbit. (Un om ~.)
VEXÁT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.
VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].
VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)
A VEXÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer
vexà v. a jigni, a supăra.
*vexéz v. tr. (lat. vexare, d. vehere, vectum, *vexum, a trage). Lovesc pin dispozițiunĭ rele: a vexa negoțu.
vexa vb. v. INSULTA. JIGNI. OFENSA. ULTRAGIA.
VEXA vb. a contraria, a șoca, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)
vexat adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT.
VEXAT adj. contrariat, șocat, (fig.) izbit. (Un om ~.)

vexat dex

Intrare: vexa
vexa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: vexat
vexat adjectiv