Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru vexa

VEX├ü, vexez, vb. I. Tranz. A r─âni pe cineva ├«n amorul s─âu propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. ÔÇô Din fr. vexer, lat. vexare.
VEX├ü, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A r─âni pe cineva ├«n amorul s─âu propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. ÔÇô Din fr. vexer, lat. vexare.
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A jigni, a ofensa; a contraria. O vexase pur și simplu. CĂLINESCU, E. O. II 20.
vexá (a ~) vb., ind. prez. 3 vexeáză
vex├í vb., ind. prez. 1 sg. vex├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vexe├íz─â
VEXÁ vb. v. contraria.
VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.
VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].
VEX├ü vb. tr. a ofensa, a jigni. ÔŚŐ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)
A VEX├ü ~├ęz tranz. livr. (persoane) A ├«njosi prin vorbe sau prin purtare nedemn─â; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer
vexà v. a jigni, a supăra.
*vex├ęz v. tr. (lat. vexare, d. vehere, vectum, *vexum, a trage). Lovesc pin dispozi╚Ťiun─ş rele: a vexa nego╚Ťu.
vexa vb. v. INSULTA. JIGNI. OFENSA. ULTRAGIA.
VEXA vb. a contraria, a șoca, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)

Vexa dex online | sinonim

Vexa definitie

Intrare: vexa
vexa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv