veveriță definitie

2 intrări

15 definiții pentru veveriță

VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica.
VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica.
VÉVERIȚĂ, veverițe, s. f. Mamifer de talie mică din ordinul rozătoarelor, cu blana de pe spate roșcată sau neagră, cu pieptul alb, cu coada lungă și stufoasă; trăiește prin pădurile de brad și de foioase (Sciurus vulgaris). Două veverițe, una neagră și alta castanie, amîndouă cu cravate albe, se alungau în spirală în jurul unui fag nalt și bătrîn. SADOVEANU, O. VIII 13. Veverițe negre și roșii, cu cozi stufoase și lungi, din încheietura înaltă a unei crengi își cumpăneau zborul spre copacul dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 73. Veverițele șugubețe cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune. ODOBESCU, S. III 185.
véveriță s. f., g.-d. art. véveriței; pl. véverițe
véveriță s. f., g.-d. art. véveriței; pl. véverițe
VÉVERIȚĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sângeap.
véveriță (-țe), s. f. – Mic mamifer rozător care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). – Mr. virviriță, megl. ververiță. Sl. vĕverica (Cihac, II, 454; Conev 56), cf. bg. ververica, sb. vjeverica, slov. vèverica, rus. veverica, ngr. βερβερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18).
VÉVERIȚĂ ~e f. Animal rozător arboricol, de talie mică, foarte sprinten, cu coada lungă și stufoasă, cu blana de culoare roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept. [G.-D. veveriței] /<sl. vĕverica
veveriță f. mic cuadruped din fam. rozătoarelor cu urechile lungi și coada păroasă; blana-i se întrebuințează (Sciurus): veverițele sunt stricăcioase pădurilor și se pot ușor domestici. [Slav; VĬEVERIȚA].
véveriță și vérveriță f., pl. e (vsl. vĭeverica, sîrb. rus. véverica, ngr. vérveritsa, veveriță, viverritsa, un fel de dihor, rudă cu lat. viverra, un fel de dihor. V. gărgăriță). Un mic animal rozător roșcat care trăĭește pin copacĭ și mănîncă nucĭ ș. a. (sciúrus). Are o coadă foarte mare și stufoasă și e foarte sprinten.
VEVERIȚĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sîngeap.
VÉVERIȚĂ (16 A III 378), < subst.
a băga ratonul la veveriță expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu.
a ciufuli veverița expr. (er., adol., obs.) a practica cuniliția.
veveriță, veverițe s. f. prostituată.

veveriță dex

Intrare: veveriță
veveriță substantiv feminin admite vocativul
Intrare: Veveriță
Veveriță