VETURÍN, veturini, s. m. (Italienism învechit) Birjar. M-am coborît din trăsura veturinului care m-au adus. ALECSANDRI, în DACIA LIT. 283.

VETURÍN, veturini, s. m. (Italienism înv.) Birjar. – It. vetturino.

veturín s. m., pl. veturíni

VETURÍN s. v. birjar, surugiu, vizitiu.

VETURÍN s.m. (Liv.) Conducător al unei trăsuri; birjar. [< it. vetturino].

veturin s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU.