VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Înv. și pop.) Pânză (de corabie); p. ext. corabie. [Var.: vétrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

VÉTRILĂ s. f. v. vetrelă.

VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Înv.) Pânză (de corabie): p. ext. corabie. [Var.: vétrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

VÉTRILĂ s. f. v. vetrelă.

VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Învechit) Pînză de corabie; p. ext. corabie. Trage neîncetat Vetre la pe uscat. PANN, P. V. I 132. ♦ (Popular, în forma vetrilă) Pînză. Vetrilă să-ți faci Ca să te-nvălești ’N luna lui cuptor, Cînd ești călător. TEODORESCU, P. P. 64. – Variantă: vétrilă s. f.

VÉTRILĂ s. f. v. vetrelă.

vétrelă/vétrilă (înv., pop.) (ve-tre-/ve-tri-) s. f., g.-d. art. vétrelei/vétrilei; pl. vétrele/vétrile

vetrílă v. vetrélă

vétrelă (sil. -tre-)/vétrilă (sil. -tri-) s. f., g.-d. art. vétrelei /vétrilei; pl. vétrele /vétrile

vetrílă (-le), s. f. – Velă. – Var. vetrelă, vintrilă, vintrele. Sl. vĕtrilo (Cihac, II, 454; Conev 45). Ultimele var. nu sînt clare, probabil contaminate cu vînt, cf. vetri.

vetrilă f. pânză de corabie. [Slav. VĬETRILO, văl (v. vântrelă)].

vétrilă și -elă f., pl. e (vsl. vĭetrilo, pînză de corabie, d. vĭetrŭ, vînt, suflare; bg. vĭetrilo, evantaliŭ. V. vîntrele). Vechĭ. Pînză de corabie. Azĭ. Bz. P. P. Umbrelă mare.

vetrelă s. v. CORABIE. PÎNZĂ. UMBRELĂ. VELĂ.