Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru veterinar─â

VETERIN├üR, -─é, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refer─â la prevenirea, combaterea ╚Öi vindecarea bolilor de care sufer─â animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practic─â medicina veterinar─â (1). ÔÇô Din fr. v├ęt├ęrinaire, lat. veterinarius.
VETERIN├üR, -─é, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refer─â la prevenirea, combaterea ╚Öi vindecarea bolilor de care sufer─â animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practic─â medicina veterinar─â. ÔÇô Din fr. v├ęt├ęrinaire, lat. veterinarius.
VETERIN├üR, -─é, veterinari, -e, adj. Care se refer─â la prevenirea ╚Öi la combaterea bolilor de care sufer─â animalele. Sec╚Ťiunile veterinare or─â╚Öene╚Öti vor avea ca sarcin─â efectuarea controlului sanitar veterinar ├«n centrele de. colectare, ├«ngr─â╚Ö─âtorii, abatoare. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2859. (├Än forma veterinarul) O carte pl─âcut─â, ├«n care formulele costelive ale mecanicei ╚Öi re╚Ťetele... medicinei veterinarii s├«nt mai peste tot locul foarte bini╚Öor furi╚Öate printre o mul╚Ťime de no╚Ťiuni istorice. ODOBESCU, S. III 11. ÔŚŐ Medic veterinar (╚Öi substantivat, m.) = medic specializat ├«n medicina privitoare la animale. Au ╚Öi g─âsit... pe d-l Nae Popescu... om de treizeci ╚Öi doi de ani ╚Öi medic veterinar. SLAVICI, la CADE. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) veterin├íriu, -ie, veterinarii, adj.
VETERINÁRIU, -IE adj. v. veterinar.
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; adj. f. veterináră, pl. veterináre
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; f. sg. veterináră, pl. veterináre
VETERIN├üR, -─é adj. Referitor la bolile animalelor. ÔŚŐ Medic veterinar (╚Öi s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist ├«n medicina pentru animale. [< fr. v├ęt├ęrinaire, cf. lat. veterinarius].
VETERIN├üR, -─é I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist ├«n medicina veterinar─â. (< fr. v├ęt├ęrinaire, lat. veterinarius)
VETERIN├üR1 ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de prevenirea ╚Öi vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii ╚Öi vindec─ârii bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterin├Ąr
veterinar a. privitor la medicina animalelor: medic veterinar. ÔĽĹ m. cel ce trateaz─â boale de animale.
*veterinár m. (lat. veterinarius, d. veterinus, d. *vehiterinus, relativ la vitele de tras, d. vehere, a trage. V. vehicul). Relativ la boalele animalelor: medicina veterinară. S. m. Medic de animale.
MEDICIN─é VETERINAR─é s. (rar) veterin─ârie.

Veterinar─â dex online | sinonim

Veterinar─â definitie

Intrare: veterinar (adj.)
veterinar 1 adj. adjectiv
veterinariu adjectiv
Intrare: veterinar─â
veterinar─â substantiv feminin admite vocativul