Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru veteran─â

VETER├üN, -─é, veterani, -e, s. m., s. f. 1. S. m. Osta╚Ö roman liberat dup─â terminarea serviciului militar ╚Öi care ob╚Ťinea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Soldat (├«n v├órst─â) care a participat la unul sau mai multe r─âzboaie. 3. S. m. ╚Öi f. Persoan─â (├«n v├órst─â) care a activat ╚Öi s-a remarcat vreme ├«ndelungat─â ├«ntr-o ac╚Ťiune (de mare r─âspundere), ├«ntr-o institu╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. v├ęt├ęran, lat. veteranus.
VETER├üN, -─é, veterani, -e, subst. 1. S. m. Osta╚Ö roman liberat dup─â terminarea serviciului militar ╚Öi care ob╚Ťinea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. B─ârbat (├«n v├órst─â) care a participat la unul sau mai multe r─âzboaie. 3. S. m. ╚Öi f. Persoan─â (├«n v├órst─â) care a activat ╚Öi s-a remarcat vreme ├«ndelungat─â ├«ntr-o ac╚Ťiune (de mare r─âspundere), ├«ntr-o institu╚Ťie etc. ÔÇô Din fr. v├ęt├ęran, lat. veteranus.
VETER├üN, -─é, veterani, -e, s. m. ╚Öi f. 1. (Numai la m.) B─âtr├«n care a luat parte la unul sau la mai multe r─âzboaie. Au defilat, cu ╚Öcolile ╚Öi armata, veteranii ÔÇô o╚Ötenii de la 77, r─âni╚Ťii ╚Öi r─âm─â╚Öi╚Ťele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Vorbesc ca veteran din trei r─âzboaie. Am vie╚Ťuit ├«n ╚Öan╚Ťuri ╚Öi noroaie. D. BOTEZ, F. S. 9. ÔÖŽ (La romani) Osta╚Ö ├«n v├«rst─â, ie╚Öit din cadrele armatei, care c─âp─âta calitatea de cet─â╚Ťean roman (dac─â nu o avusese de mai ├«nainte) ╚Öi devenea (de obicei) agricultor prin ├«mpropriet─ârire. 2. Fig. Persoan─â care ╚Öi-a desf─â╚Öurat activitatea p├«n─â la b─âtr├«ne╚Ťe ├«ntr-o institu╚Ťie, care a ├«mb─âtr├«nit ├«ntr-o profesiune; p. ext. om b─âtr├«n. Galant ├«ns─â ca totdeauna, t├«n─ârul director a. dat bra╚Ťul veteranei ╚Öi a ├«nchis u╚Öa ├«n urma artei apuse. ANGHEL, PR. 121. B─âtr├«nul colonel Enghel... a l─âsat pl─âcute ╚Öi vesele suvenire printre subordona╚Ťii lui, acum to╚Ťi veterani ai o╚Ötirii. ODOBESCU, S. III 22. N─âlucirile entuziaste care au leg─ânat tinere╚Ťea veteranilor din genera╚Ťia mea. ALECSANDRI, S. 89. Acolo se afla iar─â╚Öi al o╚Ötilor veteran, Arbur Hatmanul. NEGRUZZI, S. I 125. ÔÖŽ (├Än trecut, ironic) Student sau elev care r─âm├«nea ├«n urm─â cu examenele ╚Öi ├«╚Öi termina studiile foarte t├«rziu. (Adjectival) Cu prestigiul ╚Öi autoritatea studentidui veteran, condusese pe vremuri c├«teva mi╚Öc─âri ╚Öi greve studen╚Ťe╚Öti. BART, E. 120.
veteránă s. f., g.-d. art. veteránei; pl. veteráne
veteránă s. f., g.-d. art. veteránei; pl. veteráne
Veteran Ôëá novice
VETER├üN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armat─â, dup─â un anumit num─âr de campanii, ├«mpropriet─ârit ╚Öi declarat cet─â╚Ťean roman (├«n cazul c├ónd nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de mult─â vreme ├«n armat─â, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; ╚Öi f.) Persoan─â care a ├«mb─âtr├ónit ├«ntr-o func╚Ťie sau ├«ntr-o institu╚Ťie. [< fr. v├ęt├ęran, lat. veteranus < vetus ÔÇô b─âtr├ón].
VETER├üN s. m. 1. osta╚Ö roman liberat din armat─â, ├«mpropriet─ârit ╚Öi declarat cet─â╚Ťean roman (├«n cazul c├ónd nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de mult─â vreme ├«n armat─â, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a ├«mb─âtr├ónit ├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-o institu╚Ťie. (< fr. v├ęt├ęran, lat. veteranus)
VETER├üN ~i m. 1) (├«n Roma antic─â) Osta╚Ö demobilizat, care, la eliberare, ob╚Ťinea anumite privilegii. 2) Osta╚Ö b─âtr├ón, care a f─âcut timp ├«ndelungat milit─âria, particip├ónd la lupte; vechi combatant. 3) Persoan─â ├«n v├órst─â, care a desf─â╚Öurat o lung─â activitate de munc─â ├«ntr-o institu╚Ťie sau ├«ntr-un domeniu. /<lat. veteranus, fr. v├ęt├ęran

Veteran─â dex online | sinonim

Veteran─â definitie

Intrare: veteran─â
veteran─â substantiv feminin admite vocativul