veteran definitie

11 definiții pentru veteran

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, s. m., s. f. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Soldat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.
VETERÁN, -Ă, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.
VETERÁN, -Ă, veterani, -e, s. m. și f. 1. (Numai la m.) Bătrîn care a luat parte la unul sau la mai multe războaie. Au defilat, cu școlile și armata, veteranii – oștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Vorbesc ca veteran din trei războaie. Am viețuit în șanțuri și noroaie. D. BOTEZ, F. S. 9. ♦ (La romani) Ostaș în vîrstă, ieșit din cadrele armatei, care căpăta calitatea de cetățean roman (dacă nu o avusese de mai înainte) și devenea (de obicei) agricultor prin împroprietărire. 2. Fig. Persoană care și-a desfășurat activitatea pînă la bătrînețe într-o instituție, care a îmbătrînit într-o profesiune; p. ext. om bătrîn. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a. dat brațul veteranei și a închis ușa în urma artei apuse. ANGHEL, PR. 121. Bătrînul colonel Enghel... a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui, acum toți veterani ai oștirii. ODOBESCU, S. III 22. Nălucirile entuziaste care au legănat tinerețea veteranilor din generația mea. ALECSANDRI, S. 89. Acolo se afla iarăși al oștilor veteran, Arbur Hatmanul. NEGRUZZI, S. I 125. ♦ (În trecut, ironic) Student sau elev care rămînea în urmă cu examenele și își termina studiile foarte tîrziu. (Adjectival) Cu prestigiul și autoritatea studentidui veteran, condusese pe vremuri cîteva mișcări și greve studențești. BART, E. 120.
veterán s. m., pl. veteráni
veterán s. m., pl. veteráni
Veteran ≠ novice
VETERÁN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; și f.) Persoană care a îmbătrânit într-o funcție sau într-o instituție. [< fr. vétéran, lat. veteranus < vetus – bătrân].
VETERÁN s. m. 1. ostaș roman liberat din armată, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a îmbătrânit într-o funcție, într-o instituție. (< fr. vétéran, lat. veteranus)
VETERÁN ~i m. 1) (în Roma antică) Ostaș demobilizat, care, la eliberare, obținea anumite privilegii. 2) Ostaș bătrân, care a făcut timp îndelungat milităria, participând la lupte; vechi combatant. 3) Persoană în vârstă, care a desfășurat o lungă activitate de muncă într-o instituție sau într-un domeniu. /<lat. veteranus, fr. vétéran
veteran m. 1. soldat care, după terminarea serviciului, obținea concediul său; 2. soldat bătrân care a fost mult timp sub drapel; 3. fig. cel ce a îmbătrânit într’o profesiune, în vr’o carieră sau deprindere: un veteran al jurnalismului.
*veterán m. (lat. veteranus. V. bătrîn). La vechiĭ Romanĭ, soldat bătrîn liberat din armată. Azĭ, soldat orĭ ofițer bătrîn care a fost într’un războĭ: veteraniĭ de la 1877 și 1917. Acela care e vechĭ într’o profesiune (și fem. veterană): un veteran al profesoratuluĭ. Iron. Repetent, student rămas în urmă cu examenele.

veteran dex

Intrare: veteran (bătrân)
veteran substantiv masculin admite vocativul
Intrare: veteran (ostaș)
veteran substantiv masculin admite vocativul