Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru veston

VEST├ôN, vestoane, s. n. Hain─â (de uniform─â). ÔÇô Din fr. veston.
VEST├ôN, vestoane, s. n. Hain─â (de uniform─â). ÔÇô Din fr. veston.
VEST├ôN, vestoane, s. n. Obiect de ├«mbr─âc─âminte b─ârb─âteasc─â (├«n special de uniform─â militar─â) f─âcut din stof─â sau din p├«nz─â ╚Öi care acoper─â partea superioar─â a corpului (peste c─âma╚Ö─â); hain─â, sacou, surtuc. Se caut─â pe sub vestonul negru de uniform─â. DUMITRIU, N. 111. L-a prins de m├«neca vestonului ╚Öi a vrut s─â-l trag─â spre el. SAHIA, N. 82. [├Änv─â╚Ť─âtorul] purta un veston negru de subt care at├«rnau jur ├«mprejur poalele c─âm─â╚Öii ╚Ť─âr─âne╚Öti ├«nflorite. REBREANU, R. I 94.
vestón s. n., pl. vestoáne
vestón s. n., pl. vestoáne
VESTÓN s. 1. v. sacou. 2. v. surtuc.
VESTÓN s.n. Haină (de uniformă), sacou. [< fr. veston].
VESTÓN s. n. haină (de uniformă); sacou. (< fr. veston)
VESTÓN ~oáne n. 1) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; haină. 2) Haină bărăbătească de uniformă, ajustată, încheiată până la gât și fără buzunare, care se îmbracă peste cămașă; tunică. /<fr. veston
veston n. haină bărbătească mai scurtă decât jacheta.
*vest├│n n., pl. oane (fr. veston, d. veste, vest─â cu m├«nic─ş). Surtuc. Tunic─â militar─â de mic─â ╚Ťinut─â (spencer).
VESTON s. 1. sacou. (~ de var─â.) 2. surtuc. (Un ~ de postav gros.)

Veston dex online | sinonim

Veston definitie

Intrare: veston
veston substantiv neutru