VESTÓN, vestoane, s. n. Haină (de uniformă). – Din fr. veston.

VESTÓN, vestoane, s. n. Haină (de uniformă). – Din fr. veston.

VESTÓN, vestoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte bărbătească (în special de uniformă militară) făcut din stofă sau din pînză și care acoperă partea superioară a corpului (peste cămașă); haină, sacou, surtuc. Se caută pe sub vestonul negru de uniformă. DUMITRIU, N. 111. L-a prins de mîneca vestonului și a vrut să-l tragă spre el. SAHIA, N. 82. [Învățătorul] purta un veston negru de subt care atîrnau jur împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. REBREANU, R. I 94.

vestón s. n., pl. vestoáne

vestón s. n., pl. vestoáne

VESTÓN s. 1. v. sacou. 2. v. surtuc.

VESTÓN s.n. Haină (de uniformă), sacou. [< fr. veston].

VESTÓN s. n. haină (de uniformă); sacou. (< fr. veston)

VESTÓN ~oáne n. 1) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; haină. 2) Haină bărăbătească de uniformă, ajustată, încheiată până la gât și fără buzunare, care se îmbracă peste cămașă; tunică. /<fr. veston

veston n. haină bărbătească mai scurtă decât jacheta.

*vestón n., pl. oane (fr. veston, d. veste, vestă cu mînicĭ). Surtuc. Tunică militară de mică ținută (spencer).

VESTON s. 1. sacou. (~ de vară.) 2. surtuc. (Un ~ de postav gros.)