VESTIBÚL, (1) vestibuluri, (2) vestibule, s. n. 1. Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.

VESTIBÚL, vestibuluri, s. n. 1. (Livr.) Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul. – Pl. și: vestibule] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.

VESTIBÚL, vestibuluri, s. n. 1. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră din exterior, dintr-un coridor sau de pe palierul unei scări; antreu. Arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare, unde așteptară cîteva minute. REBREANU, R. II 50. În vestibul îl aștepta un alegător. VLAHUȚĂ, O. A. III 200. 2. (Accentuat numai vestíbul) Prima cavitate a urechii interne, situată lîngă labirintul membranos. 3. (În antichitate) Curte în fața unei case, situată între ușa de intrare și stradă. – Accentuat și vestíbul.

vestíbul2 (cavitate a urechii) s. n., pl. vestíbule

vestibúl1 (încăpere) s. n., pl. vestibúluri

vestíbul (anat.) s. n., pl. vestíbule

vestibúl (încăpere, curte) s. n., pl. vestibúluri

VESTIBÚL s. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.)

VESTIBÚL s.n. 1. (Ant.) Curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. Încăpere prin care se trece pentru a intra într-un edificiu, într-o casă; hol, antreu. 3. (Anat.) Spațiu sau cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ♦ Prima cavitate a urechii interne. [Pl. -luri, -le. / < fr. vestibule, cf. lat. vestibulum].

VESTIBÚL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum)

VESTÍBUL ~e n. anat. Prima cavitate a urechii interne. /<lat. vestibulum, fr. vestibule

VESTÍBÚL ~uri n. Prima încăpere a unei locuințe prin care se intră direct de afară; antreu.

vestibul n. cameră de intrare într’un edificiu, într’un apartament.

*vestíbul n., pl. e (lat. vestibulum). Tindă, anticameră, cameră de la intrare. – Fals vestibúl (după fr.).

VESTIBUL s. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.)