10 definiții pentru vestală
VESTÁLĂ, vestale,
s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta;
p. ext. (azi
livr.) femeie virtuoasă. – Din
fr. vestale, lat. vestalis. VESTÁLĂ, vestale,
s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta;
p. ext. (azi
livr.) femeie virtuoasă. – Din
fr. vestale, lat. vestalis. VESTÁLĂ, vestale,
s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta. Se înșiră pe dinaintea mea... Roma veche întreagă, Pontifici, apoi și vestale. MACEDONSKI, O. I 14. Credeam că mă aflu în timpurile antice și că văd două vestale. BOLINTINEANU, O. 354. ♦ (Azi livresc) Femeie virtuoasă.
vestálă s. f.,
g.-d. art. vestálei;
pl. vestále
vestálă s. f., g.-d. art. vestálei; pl. vestále VESTÁLĂ s.f.
1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia.
2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale].
VESTÁLĂ s. f. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. ◊ femeie virtuoasă. (< fr. vestale, lat. vestalis)
VESTÁLĂ ~e f. 1) (la romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta. 2) fig. livr. Femeie virtuoasă. /<fr. vestala, lat. vestalis, it. vestale vestală f.
1. preoteasa Vestei, însărcinată cu întreținerea focului sacru;
2. fig. femeie de o virtute perfectă, fată de o castitate exemplară.
*vestálă f., pl. e (lat. vestalis). La vechiĭ Romanĭ, preuteasă a Vesteĭ, zeița foculuĭ. (Vestalele eraŭ șase și întrețineaŭ focu sacru, care se înoĭa la 1 Martie în fie-care an. Dacă se stingea, pontificele bicĭuĭa vestala vinovată).
Vestală dex online | sinonim
Vestală definitie
Intrare: vestală
vestală substantiv feminin